*

a început dar nu contează nu pare să conteze 
e mai important când se termină
mai mult ca sigur cunoaștem câte ceva despre nevoi și pofte
ceva ce nu se mai poate spune în anumite cercuri
nicăieri

cu eficiența unei unelte tocite
culeasă dintr-o șandrama de demult 
se manifestă seducția in absentia 

dacă îmi privesc mâna poate 
simt
cum se mișcă 
deasupra unui corp
care nu-mi aparține
o călătorie este o călătorie este o călătorie este o petrecere terminată
zi după zi inima mea zi după zi inima mea zi după zi 
Do you renounce the glamour of evil? 
Nu. 
e asta dorința? 

se oprește vreodată?

*

ești o femeie echilibrată poți duce mult mai mult

am doar un corp foarte mișto care stă
în bucătărie
sunt o femeie 
de la marginea lumii 
au trecut ani până 
să ajung aici
deși imperiile s-au prăbușit
mi-ar plăcea să
te ating în treacăt
măcar

o jumătate de corp
abia amintită și sunt aproape împotriva mea. 
ochii – formați să atingă.

 în lumea mea, „nopțile dispar ca vânătăile”.
 în lumea mea, băieții buni duc o viață bună departe de mine. 

ascultă-mă cât îți citesc poemul ăsta
„mi-ar face o nespusă plăcere 
dacă ai veni într-una din
rochiile tale” de vară
asta este dorința 
și aici sunt doar eu

*

prin labirintul pierderii mele merg și-ți vorbesc. asta e fosta mea lume. ăsta sunt fostul meu eu. sunt toți cei care au fost aici mai demult, voodoo people, magic people, oameni banali. asasinați sau plecați. cine sunt eu dacă tu ești plecată de atâta vreme și ultima care va fi uitată. cândva o femeie. pielea ta, atunci atinsă, dorită. gâtul tău lung. clavicula – o dună fierbinte. pizda ta, neagră ca inima mea. ce să-ți mai povestesc despre tine? aveai o rochie, aveai un corp. veneai de la marginea lumii. să fie disponibilă o altă versiune?  

aveam ce să spun mai demult. aveam un statut. eram totul pentru mine. treceau purtate de vânt aceleași miliarde de căcaturi microscopice care au îngropat tot ce a fost cândva imperiu. și la final tu, marginea, într-una din rochiile tale de vară. 

*

ea e aproape și foarte violentă. 
un fel de soră care poftește la incest. 
să vină și mai aproape, 
să-mi respire în ceafă. 
aș fi gata să  mușc, aș fi gata să-i cer. 
anesteziați, corp lângă corp, 
corp peste corp, și mai inerți. 
unde-i neonul cu lonely for you only, de ce nu pâlpâie exit, run from me, darling?
și „va veni moartea și va avea ochii” mei și mâna mea va aluneca ca un râu de foc între coapsele ei și-mi va striga numele ca pe-un blestem și „soarele se va înnegri ca un sac de păr” și tot ceea ce nu a început va continua.   

*

În sexul meu, anii se comprimă. 
Cât suntem de frumoși. 
Este o frumusețe a durerii, a excesului, pe care o ascundem unde o pot vedea toți
Și i-am zis: umblă goală. De parcă aș fi fost isus. Ridică-te și umblă goală. Prin casă. Și în loc să scrie evanghelia asta și să o urmeze la literă, ea spune: nu pot nu suport morții mă-sii, am încheiat citatul și apocalipsa. 
Împreună, ca un cor de ultrași. Noi doar când râdem putem să vorbim despre durere. Nu ne spunem nimic, doar așa putem noi să ne spunem totul. 
Inima vastă întindere siberiană și nimic altceva. 
Cât vorbeam totul, tu te îndepărtai cu totul.
Mă întorc spre femeia mea goală și adorm subit. Visez că sunt din ce în ce mai tânăr și că sunt Totul.  
Păsări gălăgioase într-un copac pe care mi-l amintesc uneori. 
Și alte păsări negre care vin diminețile, nopțile, zile întregi, zi după zi. 
El nu exista, nu l-am văzut, dar asta a spus și asta a făcut. 
În seara aia am stat lângă un om care a plâns mult. a doua zi am plecat. 
Cine-am putut fi eu toți anii ăștia? am fost o duzină de oameni. 
Dar  eu nu te cunosc, eu nu știu nimic despre tine. Mai spune.