„Teatrul de Stat Constanţa (TSC) a primit două nominalizări la premiile UNITER , primele nominalizări pentru teatrul constănțean după 24 de ani”, scriam în 27 mai 2021, când regizoarea Diana Mititelu a primit o nominalizare (care s-a și concretizat în premiu UNITER) la secțiunea Debut, pentru regia spectacolului Jocuri în curtea din spate de Edna Mazya, iar actrița Cătălina Mihai a fost nominalizată la Premiul pentru Cea mai bună actriţă în rol secundar. 

Precedentele nominalizări (și premii) ale teatrului constănțean datau din 1997, pentru spectacolul Penthesilea de Mioara Cremene & H. Von Kleist: atunci, regretata Cătălina Buzoianu a fost nominalizată și a primit premiul pentru regie, iar pentru costumele din același spectacol, Velica Panduru a primit premiul de debut în scenografie.

După ce s-a spart gheața în 2021, au urmat în fiecare an: 

• în 2022, Premiul UNITER pentru Cel mai bun spectacol de teatru TV / teleplay al anului 2021, acordat spectacolului Ziua Z, regia Bobi Pricop, și nominalizare la Premiul UNITER pentru debut a regizoarei Irisz Kovacs, pentru spectacolul 8 tați; 
• în 2023, Premiul UNITER pentru Cel mai bun spectacol al anului 2022 – acordat spectacolului Seaside Stories, regia Radu Afrim, Premiul UNITER pentru Cel mai bun debut al anului 2022 – acordat lui Theodor Cristian Niculae pentru scenografia spectacolului Seaside Stories și două nominalizări la Premiul UNITER pentru Cel mai bun actor în rol secundar – Theodor Șoptelea – și la Premiul UNITER pentru Cea mai bună actriță în rol secundar – Nina Udrescu – pentru rolurile din același spectacol;
• În 2024, Premiul UNITER pentru Cel mai bun debut al anului 2023, acordat actriței Ramona Niculae, pentru rolul din 10 lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia, regia Elena Morar și Gabriel Sandu, și nominalizare la Premiul UNITER pentru Cel mai bun actor în rol secundar – Ștefan Mihai pentru rolul din același spectacol.

Anul acesta, Teatrul de Stat Constanța are șase nominalizări pentru premiile UNITER, cele mai importante premii ale breslei teatrale din România. Spectacolul Casa Bernardei Alba de Federico García Lorca a obținut patru nominalizări: pentru Cel mai bun spectacol al anului 2024, pentru Cea mai bună regie – din nou Diana Mititelu, pentru Cea mai bună actriță în rol principal – Mihaela Velicu, rolul Martirio, și pentru Cel mai bun lighting design – Cristian Niculescu.

Mirela Pană a fost nominalizată la Premiul pentru Cea mai bună actriță în rol secundar – rolurile Nawal și Jihane din spectacolul Incendii de Wajdi Mouawad, regia Alexandru Mâzgăreanu, iar Ștefan Mihai obține, pentru a doua oară consecutiv, nominalizarea la Premiul pentru Cel mai bun actor în rol secundar – rolul bufonului Feste din A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, regia Andrei Șerban.

De cinci ani, Teatrul de Stat Constanța este invitat să-și prezinte producțiile la majoritatea festivalurilor din țară. De cinci ani, Teatrul de Stat Constanța nu lipsește din lista nominalizărilor la Premiile UNITER și din lista premiaților. Și nu sunt singurele premii, la ele se adaugă și altele, obținute la festivaluri. Ceea ce înseamnă, evident, că spectacolele sunt printre cele mai bune și actorii teatrului constănțean sunt printre cei mai buni din România. Numele pe care le-ați citit mai sus sunt doar câteva dintr-o lungă listă de oameni – personal artistic, personal tehnic și personal administrativ – care lucrează pentru a face aceste spectacole bune, competitive din toate punctele de vedere, iar premiile și nominalizările le aparțin și lor într-o măsură considerabilă. Mașiniștilor, sunetiștilor, luminiștilor, cabinierelor, contabilelor, juristei, șoferilor, recuziterilor, machiozei, peruchierei, plasatoarelor, magazionerei, tâmplarului, pictorului, croitoreselor, casierelor, regizorilor artistici, regizorilor tehnici, directorilor. 

Desigur, pot fi acuzată de subiectivism pentru că fac parte și eu din povestea TSC – în calitate de consultant artistic – dar păcatul este unul mic, căci mă raportez doar la succese concrete și obiective, la nivel național, obținute în condiții destul de grele. 

De la sfârșitul anului 2021, clădirea din bulevardul Ferdinand, fostul Fantasio, în care teatrul constănțean își desfășura activitatea a intrat într-un proces de reabilitare care se va termina abia pe la sfârșitul primăverii 2025. Din 2022, spectacolele se joacă într-o sală studio, la început improvizată, în lipsă de altceva și, mai ales, în lipsa sprijinului din partea colegilor de breaslă care folosesc clădirea din strada Mircea cel Bătrân, teatrul din care actorii constănțeni au fost scoși abuziv în 2004. La cererea de a folosi în comun imobilul ce aparține Primăriei Constanța, până la finalizarea reabilitării clădirii proprii, teatrul a primit un refuz categoric.

Din fericire, nu ne-a lipsit nici finanțarea din partea autorităților județene, nici ajutorul, din ce în ce mai consistent, venit din partea sponsorilor, care ne-au sprijinit să facem din sala studio un spațiu confortabil și prietenos. 

Sala este mică, e adevărat, dar, trecând peste dezavantajul că nu poate primi un public numeros, face posibilă o mai mare apropiere între actori și spectatori, apropiere ce induce un fel de plăcută dependență. Sunt oameni care văd spectacolele noastre de patru, cinci sau chiar de mai multe ori și aproape că nu mai concep să stea în altă parte decât în primul rând, de unde pot observa fiecare strop de sudoare, fiecare fir de pudră, fiecare rid de pe fețele actorilor. 

Ce vreau să spun? Cred că vreau să mă laud că trăiesc într-o poveste frumoasă și să transmit și altor constănțeni starea mea de bine. 

Fiind acolo înainte de aproape fiecare spectacol, de multe ori și după încheierea lor, am auzit atâtea mulțumiri, atâtea felicitări, atâtea cuvinte frumoase, am văzut atâtea zâmbete și lacrimi, atâta entuziasm, atâtea figuri luminoase, vesele, uluite, tulburate, recunoscătoare, încât mă simt îndreptățită, împuternicită aș spune, dacă acest cuvânt n-ar fi căpătat o conotație caraghioasă, să dau mai departe toate aceste emoții.

Da, acum, când ne încearcă pe toți temeri pe deplin justificate, ba mai mult, suntem terorizați de posibilitatea unui viitor care ar putea să repete trecutul, acel trecut ce a lăsat traume adânci, vă îndemn să ne gândim că mai sunt și insulițe de bine și frumos, pe care, deocamdată, ne putem refugia. 

Pentru prima dată după multă vreme, la Constanța speranța vine de la teatru. Un teatru ce ar putea primi statutul de teatru național, pe care îl binemerită – nu detaliez aici multele argumente –, un teatru care deja a făcut din Constanța o destinație culturală, ceea ce era de negândit până nu demult, un teatru ce și-a fixat ca obiectiv pe termen lung – până în anul 2038, când va veni din nou rândul României – proiectul Constanța, capitală culturală europeană. Atenție! Europeană, da?