În Anul Brâncuși, în care se împlinesc 150 de ani de la nașterea marelui artist român, Ateneul Național din Iași, cu sprijinul Primăriei Municipiului Iași, organizează cea de-a VI-a ediție a „Lunii Sculptorilor Români”, începând de mâine, 19 februarie, până în 19 martie 2026.
Desfășurat, începând din acest an, sub patronajul Comisiei Naționale a României pentru UNESCO, proiectul primește validare culturală, fiind recunoscut drept cel mai important eveniment dedicat sculpturii din România. Luna Sculptorilor Români nu se desfășoară, de această dată, numai la Iași, ci manifestările culturale s-au extins la nivel național și internațional, în colaborare cu numeroase instituții partenere, prin expoziții organizate în Târgu Jiu, Constanța, Alba Iulia, Bârlad și Chișinău. Astfel, ediția curentă pregătește un maraton cultural impresionant, ce include 45 de expoziții și evenimente conexe.
Ca în fiecare an, Muzeul de Artă Constanța este prezent la acest important eveniment și organizează, la Muzeul Unirii din Iași, expoziția ,,Orizonturi Postbelice”, ai cărei curatori sunt Maria Bilașevschi și Lelia Rus-Pîrvan.
Potrivit comunicatului trimis, „Muzeul de Artă Constanța deține un patrimoniu semnificativ, capabil să reprezinte astăzi o imagine a artei românești de secol XIX – XX. Din păcate, multe din lucrările de patrimoniu rămân în depozit, aproape inaccesibile publicului. Tocmai din acest motiv, Muzeul din Depozit este gândit pentru a prilejui întâlnirea cu diverși artiști prin prezentări tematice sau de grup și expoziții realizate în spații deschise publicului.
,,Orizonturi Postbelice” este o expoziție despre formele în care sculptorii si-au realizat operele într-o perioadă marcată de diverse constrângeri culturale. Sculptura românească a perioadei postbelice s-a afirmat prin acumulări lente de tensiuni, printr-un echilibru fragil între ceea ce poate fi spus și ceea ce rămâne insinuat în materie. Figura umană apare în această selecție ca un teritoriu al memoriei și al fragilității. În lucrările figurative nu avem de-a face cu un corp idealizat, ci unul adesea reținut, interiorizat, marcat de gravitate și concentrare. În lucrări precum Bătrân, Nud sau Maternitate, forma devine depozitarul unei experiențe colective filtrate prin gest individual. Volumul este adunat, compact, aproape defensiv, iar expresivitatea se construiește prin economie de mijloace și prin densitatea suprafeței. Bronzul, material al duratei și al permanenței, funcționează aici ca un martor al timpurilor, iar patina, pe lângă calitate estetică intrinsecă reprezintă și o formă de sedimentare a timpului. Fie că susține compoziții figurative sau structuri mai libere, bronzul păstrează echilibrul compozițional dintre stabilitate și mișcare sau dintre monumental și intim”.
Componenta locală a participării Muzeului de Artă Constanța la Luna Sculptorilor Români este reprezentată de amplasarea unei opere a sculptorului Aurel Vlad în fața Muzeului de Artă Constanța, pe bulevardul Tomis nr. 82-84. Sculptura monumentală intitulată Puiul de înger va putea fi admirată de trecători în perioada 19 februarie – 19 martie 2026.
Aurel Vlad este unul dintre cei mai cunoscuți sculptori români contemporani, remarcabil prin expresivitatea puternică a lucrărilor sale, temele umaniste și modul în care abordează condiția umană, în contextul istoriei și al vieții sociale. Născut în 1954, a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, la secția Sculptură (promoția 1980) și a fost profesor la Universitatea Națională de Arte din București, unde a format numeroase generații de artiști tineri. Lucrările lui sunt realizate din metal, lemn, bronz sau materiale reciclate, iar gestualitatea personajelor sale are o forță teatrală vizuală impresionantă.
,,Artistul, la fel ca și personajele sale, este o combinație complexă de talent și tandrețe, pasiune și putere, fragilitate și reziliență. Menirea artei lui Aurel Vlad este de a ne aduce mai aproape unii de alții, de a crea un spațiu spiritual, un loc unde idea mântuirii capătă volum și este mai aproape cu fiecare respirație.” (Lelia Rus Pîrvan)
