progres și mântuire
patru dimineața
e ora țânțarilor
ghiftuiți se prăbușesc
pe tavan
întunericul se dilată
plesnește ca pepsiul înghețat
în sticla de plastic
trecutul și viitorul se brutalizează
în mintea mea un măcel
sau împreunarea de după
sunt numere colorate
în ruleta nopții
o sută de miliarde de morți
dau din coate
vâslesc la periferia atenției
o sută de miliarde au crezut
până la capăt
în progres și mântuire
în cârja de grafen a viitorului
călugări și directori generali
asudați de vocația vieții
în slujba mai-marelui au sărit de pe scaune
la sosirea în gară a trenului
din filmulețul mut
și poate că asta i-a ferit de mâna ta
cam despre asta-i vorba
se lipise de mâna mea
ca staniolul de ciocolata topită
când ai plecat ai rupt
și piele și carne și os
și sânge și patru dimineața
un pahar sau două
pentru baronul limbajelor
care construiesc viitorul
de la cinci la nouă
propun să închinăm un pahar
sau două
pentru alpinistul utilitar
care lustruiește fațada capitalului
că-i soare că plouă
și lui îi datorăm un pahar
sau două
pentru păpușarul latent care mută
cadavre dintr-o ședință în alta
visează la o viață nouă
la finalul zilei tot un pahar
sau două
pentru contabilul cocoșat
care transferă bunăstare
în mormintele cotidianului
pe datorie mie și vouă
până la fund un pahar
sau două
pentru lunetistul ascuns
în tufișul global pândește
pupila dilatată a prezentului născut
luna aceasta hai sus hai sus hai sus
și bea paharul…
șireturi ruginite
aleluia băiețel din gips-carton
cu puța încolțită-n burduful
umed al anilor
aleluia
luminii pe care o târăști
precum șopârla coada pregătită
să o cedeze fierăstrăului familial
tocurilor
telescopice pe care te ridici și lovești
soneria de unde zgomotul și praful
se împrăștie ca punga de pufuleți
spartă la ureche
valizei
aruncate în mijlocul camerei
din care sclipiciul se ridică
și fardul curge ca gangele
eliberat din șireturile ruginite
ale memoriei
chibritului
din colțul gurii pe care-l
răsucești euforic nu mă tem
e doar o rachetă cherchelită
nerăbdătoare să decoleze
conductelor verticale
prin care ai rătăcit
în aliajul lor ai picurat substanțele
subversive
vârstelor variabile
din pliul cărora te-ai ridicat
aleluia băiețel așază-te întinde mâna-
ți voi roade până la carne
unghiile murdare care te-au tărât
la suprafață
vis și armonie
păsări anxioase ne întoarcem
în cuiburi sigilate
ne torpilăm cu relaxare
aici e spațiul din care șarpele
monosilabic a dispărut
speculăm la temperaturi controlate
despre cel mai probabil final
atomic, climatic, robotic
argumentele se întind de
de la unul la altul ca
o gumă de mestecat
mentolată nu cădem
de acord
despre lăcomia celorlalți
generici malefici intenționali
rețele rarefiate denivelări
prin care orbecăim
în siguranță cădem de acord
printre concluzii plutim
aproape de noapte bună ținem
la etichetă în concret ne doborâm
în lista de cumpărături dezlănțuim
o picătură explozivă din puterea pe care
am acumulat-o în degetul arătător
ridicăm de la sol
un avion care ne aduce pe prag
pliculețul de ceai
mult dorit








