tur ghidat

dacă tu crezi
că aici este un oraș
te înşeli.
este doar un corp
într-o cârciumă de periferie
un poet tânăr
care a sfârșit
cu capul pe masă
fundațiile creierului său
sunt încă intacte
se pot vizita gratuit.

ceea ce vezi chiar acum
nu este un zid de cetate
ci o secțiune 3d
printr-un esofag
încercat de spasme
strivit sub şenile

în fiecare piatră de drum
e o vertebră
dintr-un organism
care doar a încercat
să lupte.

circuit exotic

hotelul e safe
e închis de jur împrejur
are o plasă metalică
și animalele nu pot intra
doar maimuțele
mai fură zahărul de cafea
şi aproape că ne vorbesc
în limba lor
în rest e sălbatic
marea e sălbătică
cerul e sălbatic
oamenii sunt costumaţi
în chelneri și cameriste
amabile sunt râși lei
girafe elefanți care vin
cuminți la adăpătoare
pe rând pe specii
au un orar anume
ieri a fost ziua
carnivorelor mari
azi vin ierbivorele
și apoi mâine vor veni
speciile mai mici
și mai temătoare
apoi venim noi.

infinity pool

corpul meu nu răspunde
întrebărilor mele
are o viață proprie
într-o țară exotică
citește lucruri într-o limbă
străină

are o inimă
în formă de infinity pool
care face valuri
singură

brațele mele
sunt latent periculoase
pentru cei din jur
amenință liniștea satelor
turistice
produc trombe de apă
atunci când se ridică în larg
pentru o simplă plecăciune
soarelui

departe
pe plaja cu șezlonguri
și umbreluțe
corpul meu
este doar un punct.

schimbarea stilului de viaţă

dai să mişti din buze
dar te opreşti.
dai să iei puțină ciocolată
dar te opreşti.
dai să iei maşina
dar te opreşti.
dai să speli vasele
dar te opreşti.

dai să bei o cafea
dar te opreşti.
dai să plângi
dar te opreşti.
dai să râzi dar nu ştii
dacă să râzi sau să plângi
și te opreşti.

dai să înjuri
dar te opreşti.
gâfâi dar continui
să încerci și continui
să te opreşti.

urmăreşti
ce te oprește ce continuă
și continuă
deși tu
te tot oprești.

un chip cunoscut.
e deja foarte aproape

dai să-l saluți
dar te oprești.

protocolul iertării

ar trebui să cer iertare
ficatului meu.
sigur i-am făcut rău
și ce vină să aibă el.

lupta lui și lupta mea
nu s-au întâlnit niciodată.

ar trebui să-i cer iertare
creierului meu biologic.
poate că nu l-am ascultat
cum s-ar fi cuvenit
ca pe un tată format doar
din câteva sinapse
şi un mare gol.

moleculele mele cu reziliența
înscrisă în cod
au ripostat nătâng
dar în cele din urmă
au acceptat.

ca urmare
corpul meu nu e vreun
erou supraviețuitor.
ci e doar un creștin
care se roagă
într-o tranșee.