Challengers (2024), regizat de Luca Guadagnino și scris de Justin Kuritzkes , este o dramă romantică în care se întrec ego-urile a trei tineri talentați și pasionali care duc tenisul de pe teren în viața lor privată și se aduc împreună la orgasm. 

Acești tineri tenismeni cu alură de staruri sunt pregătiți să devină cei mai buni în lumea sportivă, să devină adevărații campioni, să cucerească lumea cu pasiunea lor imbatabilă, doar că viața e imprevizibilă și are alte planuri pentru ei. Cu toate acestea, conexiunea dintre ei rămâne una adâncă, ajungând cu timpul să-și joace visceral intimitățile, fiind dispuși să sacrifice orice doar ca să iasă la final câștigători.

Art Donaldson (Mike Faist) și Patrick Zweig (Josh O’Connor) ajung amândoi să joace turnee ATP Challenger, dar fiecare din alte considerente. Art, câștigător a șase turnee de Grand Slam, și-a ieșit din formă și trebuie să facă cumva să-și recapete încrederea în el înainte de-a participa la US Open, fiind probabil ultima sa șansă de-a-l câștiga, completându-și astfel cele patru mari trofee, ca după aceea să se retragă din tenis. Însă pentru Patrick aceste turnee mici înseamnă totul, sunt modul său de viață, doar așa e capabil să-și câștige existența, însă visează să câștige măcar un singur turneu de Grand Slam. Avantajul lui Patrick în finala pe care o dispută cu fostul său bun prieten e că nu a pierdut niciodată vreun meci de tenis în fața lui și poate așa o și recucerește pe fosta sa iubită.

Fiecare dintre ei dorește să-și ia revanșa, iar această finală e mai mult decât un simplu meci, e un duel veritabil al orgoliilor rănite, al unei relații de prietenie pierdută, al unei pasiuni reaprinse și al unei căsătorii pe punctul de-a se termina.

Între cei doi tenismeni se află extrem de ambițioasa Tashi Duncan (Zendaya), care stă imperturbabilă precum un stâlp de gheață și care, deși nu mai poate să joace tenis la nivel competițional, e în continuare cea mai competitivă dintre ei, asumându-și victoriile și înfrângerile prin intermediul discipolului și soțului ei – Art Donaldson. 

Camera de filmat trece palpitant din prezent în trecut și invers la fel cum trece mingea de tenis peste fileu, ajungând să afli tot mai multe despre relația încurcată și tensionată a sportivilor, despre prietenia dintre cei doi bărbați și despre relația romantică a fiecăruia, dar în ere diferite, cu jucătoarea de tenis de geniu, cea care a suferit o accidentare îngrozitoare și a trebuit să-și întrerupă foarte devreme cariera, concentrându-se de acum încolo pe antrenorat. Faptul că ea nu mai poate participa decât din tribune o face să fie și mai rece, și mai distantă, și mai autoritară, părând lipsită complet de sentimente față de ambii.

Tenisul se transformă aici într-o relație de iubire, o relație cu suișuri și coborâșuri pe barometrul transpirației, o relație foarte intensă, în care dialogurile sunt percutante și acide, în care fiecare dintre cei trei e toxic și viril, fiecare e o bestie atrăgătoare pentru care ceilalți oameni sunt doar parte din publicul care a venit să-i vadă și să-i ovaționeze și să se bucure exclusiv de succesul lor.

Luca Guadagnino se dovedește a fi foarte creativ, arătându-ne perspectiva de dedesubt, printr-o suprafață a terenului devenită de sticlă, sau arătându-ne chiar și perspectiva mingii de tenis în joc, făcându-ne să ne dorim mai mult și mai mult, fixându-ne pentru două ore într-un univers paralel, unul fluid și fervent, dându-ne senzația vie că totul e sexy, pericolul fiind că la finalul filmului te trezești la aceeași realitate fadă și monotonă. Agresiunea carnală a filmului e întreținută și de soundtrack-ul techo realizat de Trent Reznor și Atticus Ross.

Însă filmul nu e doar o incursiune excitantă și atât, căci provocarea sa constă în modul în care surprinde dinamica nuanțată a acestui triunghi erotic. Cei trei tineri seducători vor să se domine unul pe celălalt și psihic, nu doar fizic, deși nu reușesc să se elibereze de ei înșiși și să se rupă de relația lor în cele din urmă decât prin tenis. Dar, dintre cei trei, doar Tashi Duncan e pe deplin autonomă, putând să-i subjuge pe fiecare dintre ei, ea rămânând sclavă doar obsesiei pentru control.

Zendaya, Mike Faist și Josh O’Connor joacă foarte natural, se transformă în antieroi ai extazului, reușind să întrețină o chimie perfectă între ei, flirtând cu spectatorul și luându-l cu ei într-un maelstrom nebun de emoții, făcându-l să-i iubească și să-i urască în același timp. Emană sex-appeal, sunt frumoși și animalici, profund intuitivi, încărcați la maximum de energie sexuală, sunt orgolioși și iraționali, în căutarea extremelor și în stare să transforme lumea întreagă în propriul lor război sentimental. 

Filmul spune povestea turbulentă a unei relații ce se desfășoară precum un turneu al dorinței, unul în care se joacă meciuri pline de vanitate și erotism, de regrete și reproșuri, dar din care transpare și iubirea puternică pentru acest sport excepțional, care e în sine o formă minunată de expresie.