Revista Tomis

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp

Irina Roxana Georgescu

Cod roșu de vânt și de ninsoare

Suntem blocați în Dobrogea. Toată noaptea vântul a bătut cu 100 km/h.
Cu un copil mic nu e voie să improvizezi. Lucas nu a mai văzut până acum
Vreo furtună și e numai un zâmbet. Primii lui dințișori ca niște ghiocei.

Vizită la Medgidia

Am petrecut 1 Decembrie cu profiterol și baloane colorate.
Vlăduț ți-a dăruit numeroase jucării – cuburi, țestoase muzicale,
O mică marimbă. Robert îi zice să aibă grijă de verișorul său.
Sibel îi sărută tălpile lui Lucas și îl face să râdă.
(Viitorul în trecut arată o acțiune care s-a petrecut în trecut
Față de momentul vorbirii, dar în viitor față de o altă acțiune
Din trecut; se realizează cu ajutorul auxiliarului „a avea”.
Exemplu: Nu știa atunci ce avea să urmeze.)
Apoi am ieșit pe faleză cu Dorina și Vlăduț, care m-a întrebat
Dacă poate duce el căruțul măcar puțin. Sigur, i-am spus.
Iar el s-a simțit mândru că împinge căruțul în care Lucas abia adormise.

Papaoutai

În noiembrie, te-am purtat prin tot soiul de săli de spital
Și săli de așteptare. Te-ai împrietenit cu toți: pacienți și medici.
Zâmbești cu doi dințișori în partea de jos.
La despărțire, unul dintre medici ți-a zis:
„Te fac rezidentul meu, că ești atent și răbdător”.
Și tu ai râs cu gura încă știrbă, căutând din ochi aprobare.

Este noapte de-a binelea, părinții tăi își rostesc nimicuri.
Răsfoiesc o antologie de proză contemporană și
mă gândesc la toate termenele-limită amânate,
apoi încălcate sistematic.

Am răcit. Arde carnea pe mine și cel mai tare mă tem
Că te-ai putea îmbolnăvi tu.
Ți-am făcut abonament medical de Black Friday. Iar frica
O simt ca o minge de baschet în cavitatea abdominală.

Oameni de zăpadă

În parc, la minus 2 grade, erau destui copii
Care făceau oameni de zăpadă sau
Se jucau cu bulgări.
Am mers cu Lucas cât mai aproape de unul
Aproape la fel de înalt ca mine. Dacă
Ar începe să vorbească, oare ce ți-ar spune?
Dar oamenii de zăpadă rămân neclintiți,
Numai copiii se mișcă frenetic.

Chefir

Lucas a adormit lângă mine, mai devreme decât de obicei.
Ieri i-am făcut vaccinul împotriva meningitei și are o stare
de somnolență firească.
Ninge așezat, ca și cum am fi într-un glob de sticlă.
Dinspre parcul de joacă din fața blocului vine o lumină mierie.
Mi-am pus într-un pahar trei degete de chefir, cu gândul că
o să beau iaurtul în timpul nopții.
Până dimineață a făcut floare.

Glonț

Ești băiat, scânteia prin care fetele iau foc.

Zambila roșie

Hiacintul răspândește suficient parfum cât să ne amețească pe toți trei.
Și narcisele, și zambilele, și iedera sunt otrăvitoare.

Numai că, din ghiveci, unde zambila roșie are o soră mai mică,
vine un miros hipnotic de culoare fucsia.
Privirile tale sunt atrase de planta care se înalță în fiecare zi câțiva milimetri.

Am agățat de lustră unul dintre ultimele baloane rămase de la botez.
Panglica bleu și culoarea arămie a leului de plastic te ademenesc cu foșnete.
Te-ai ridicat mai întâi pe un picior, apoi pe celălalt, într-un dezechilibru firesc.
Am crezut că nu văd bine și am venit mai aproape de tine. Atunci abia ai vrut
Să îmi arăți ce poți face. Și aproape că te-ai ridicat de pe salteaua ta marină.
La șapte luni și o zi.

Casino Constanța

Nu știm că suntem încă subfebrili cu toții. Ca în fiecare an, ieșim
la plimbare pe faleză după sărbători. Anul acesta, bucuria noastră
este ca o prăjitură cu multă frișcă alături de cei doi bebelani verișori.
Florin îl ține în marsupiu pe Lucas, iar tata în brațe pe Eric.
Vântul tăios, dobrogean, ne intră în oase. Marea joacă în
ochii copiilor și ne cutremurăm de atâta frumusețe, chiar dacă
dincolo de linia orizontului este încă război, nu doar frig.
Nori mișcători ca în filmele lui Aki Kaurismaki.

CITEȘTE ȘI

GABRIELA PANȚU

GABRIELA PANȚU și-a cumpărat primul aparat foto digital în anul 2016, iar în anul 2017 a absolvit cursul de fotografie al profesorului Radu Grozescu. Gabriela abordează, ]n special,  fotografia de portret și nudul artistic, fotografia de stradă și fotografia de arhitectură. Lucrările Gabrielei Panțu au fost expuse la Mia Photo Fair, Milano (2019); Bucharest Photofest (2020); The Photohouse,  Israel (2021);

Citește mai mult »

Camelia Iuliana RADU

te pot ajunge doar cu gândul uneori visez cum ajungîn iarba de sub etajul camerei taleși arunc pietricele în geam sper ca sunetul repetat să te trezeascăsă mormăi ceva să deschizi fereastramăcar în visul meu pe sub betonul rece al blocului tăuaș zâmbimi s-ar vedea strungăreațami-ar fi teamă că vei închide fereastrasă nu intre țânțarii mai încerc o datăși încă

Citește mai mult »
Mai multe texte
RUBRICI: