***

E o noapte friguroasă şi doar sânii mei sunt calzi
Îmi dau jos sutienul ca pe o a doua piele după ce
o mână străină face contururi pe fruntea mea
Acum visez
la un sat de la munte unde câinii aleargă liberi
Acum îmi spune
umbrele de pe jaluzele sunt un film
Acum se apropie de fața mea dar nu fac nimic
Calculez traiectoria serii
Duce înapoi acasă într-un pat rece
Am cerut o inimă frântă doar puţin
Am primit o inimă frântă în multe locuri

Încep să scriu cu cineva în minte
Continui singură eu nu mai am nevoie
de roți ajutătoare
Totuşi unele seri sunt grele
Aş vrea pe cineva ca o sobă pe care să-mi pun tălpile
Aş vrea pe cineva ca un bol cu apă caldă în care să-mi spăl mâinile
Aş vrea pe cineva ca o plantă cățărătoare care să crească în jurul meu
pe care înveți s-o îngrijeşti
greşind
Stau lângă oameni mari care se iubesc e ceva
ce nu am mai trăit până acum am stat doar
lângă oameni mari despre care am sperat că pleacă
Mă fac să mă gândesc
la Cineva care ar lua în mâini lumina
care ar citi cu voce tare
care ar mânca dragoste pe pâine
fără să i se facă rău

Nopţile au devenit mai calde şi sunt toată caldă
Privesc pielea ca pe ceva detaşabil
Întotdeauna am visat că nu sunt eu
Întotdeauna am fost eu
Cea mai mică inimă frântă
Cel mai mic organism rănit

Sunt la un sms distanță de toată lumea

***

Un site care arată adâncimile oceanului îmi spune
The deep sea can be a lonely place
dar
Even in those extreme conditions life finds a way to survive

asta sunt eu în cutia mea mică
care ar putea fi sub apă dar nu e
asta sunt eu sub pătura mea groasă
asta sunt eu simţind că niciodată
nu sunt destul
Dacă te uiți la mine îndeajuns poţi să vezi singurătatea
Sunt transparentă până la a-ți fi teamă
de atingeri
Mă gândesc la peştii prin care se vede tot
Mă gândesc la animalele cu pielea subțire
care stau liniştite sub pământul umed
departe de privirea tuturor
Dacă aş putea alege aş prefera
să nu te uiţi la mine
să nu mă asculți
Eu să
nu fiu aici
iar eu nu mă aflu
în nicio condiție extremă
E simplu – mă trezesc în fiecare dimineață doar cu
întrebările zilei de ieri
cu
aceiaşi oameni care nu țin la mine
dar care au pus mâna
doar din curiozitate
Până unde se poate
întinde transparența
Membrana asta cu multe vinişoare
microdrumuri bătătorite de câteva ace
La scara asta toţi putem fi
mai mari decât noi înşine

Asta sunt eu în cutia mea mică –
cum simt că nu o să fiu niciodată mare
toate procesele corpului în derulare
şi pământul poate fi un loc
la fel de singuratic

Even in those extreme conditions life finds a way to survive

***

Poate cer salvare şi cineva o să mi-o dea

O să mi-o trimită prin poştă
o să mi-o dea acasă la pachet
mototolită strivită dar poate cu drag
Nu o să mi-o arunce pur şi simplu

Poate ştiu de ce-am nevoie
Poate am căutat şi găsit
Cotloanele vieţii sunt înguste întunecate dar reuşeşti
să vezi ceva dacă te obişnuieşti cu întunericul

Scriu poezii despre toţi care au avut
o tentativă să se salveze pe ei
prin mine
Sunt sinceră pentru că nu ştiu să mint
Ei poate nu sunt şi trebuie să aflu eu

Există un peisaj psihologic pentru serile astea
cineva care mă ţine de mână
pentru că aşa vrea
iar pentru mine e prima dată când dorm
pe lumină

Poate cer eu salvare
poate n-o să mă salvez
nici eu