sfinte fum de cactus ars

tu vrei să rămânem flămânzi
spune și rămânem
aici
prieteni cu ecoul
deschiși ca o cutie de chibrituri
scăpată printre degete
pe cimentul ud. totul trebuie să fie concret

tăcem și simțim mierea aceea lipicioasă cum curge prin torace
îmbibă fiecare organ se lungește și se rupe acoperă golurile
lăsate de tot ce se mai putea zice
ne stălucesc organele și nu știe nimeni

apa aceea sărată în care nu am vrut să mă bag. era udă
se cațără noaptea pe geamul meu. mă privește cum dorm până dimineața
când în loc de alarmă îmi sună apa în cap

sfinte fum de cactus ars

pieptul meu e o cușcă în care trăiesc toți șoarecii salvați din gura pisicii
de atunci și până acum
în fiecare loc cald eliberez câte unul. tu trăiești aici în locul meu
de acum
în memoria ta îngustă păstrezi bunătatea aceea care ne va salva pe toți
vom pune câte o mână pe umăr din reflex
vom fi de două ori buni
și o dată foarte răi

bucățile supraviețuiesc și singure

îmi fac loc în memoria de scurtă durată
sunt liberă acum
să-mi țin călcâiele lipite
îți vei aminti de mine peste două zile când fiecare lucru
specific
pisat de mine pe pielea ta
va reveni la forma
inițială
las răceala mea să iasă
prin răceala ta. cui pe cui se scoate
65% e căldură restul e mai mult bine decât rău
un cub de gheață uitat pe masă. când va dispărea va aduce strălucire
un sanctuar pentru fragilitate
norii sunt old news
acum avem mingi din vată de zahăr
până în ziua în care va fi prea mult și se vor vărsa peste noi
ploaie de zahăr
totul va fi lipicios și dulce
oamenii se vor linge va fi pace
plămânii de gigant și inima și capul. îți fac probleme uneori
sunt bucăți din tine care pot supraviețui și singure

puțin din tine

când să las să moară
tot ce m-a adus în viață ce e mult și tranzitoriu
devierile îți fac corpul să pulseze. toate lucrurile fac o poveste bună
iau ce am nevoie. un corp gol care plutește
în lipsa de sens și dezlănțuirea în care nu spunem nimic tot ce am crescut și lăsăm să moară de dragul frumuseții. ne-a adus aici
tot ce alegem să doară cu puțin timp înainte și un pic mai mult după
frumusețea nu rămâne pe noi și între noi dar o tragem în piept cât încă e puțin caldă
am știut că avem de trăit și trăim încă puțin
din mine încă puțin din tine. drumurile lungi să fie și mai lungi
să mai ascundem să stăm câteva ore în telefon și să nu spunem nimic încă suntem
puțin aici
puțin amorțiți
cine vorbește primul
tot ce a trecut nu există tot ce a trecut e deja mângâiat
și peste inima ta trece o limbă de pisică și zgârie
se întâmplă deodată și în pieptul meu sub palma mea etern apărătoare
frumusețe și splendoare a lumii, amintește-ți de noi

singurătatea a fost declarată epidemie în sua

pentru ei mă tem
străinul de pe canapeaua din sufragerie are nevoie de mine
șterge praful pe tavan
te trece strada și te lasă acolo
ca un leucoplast pe o fractură

crăpătura de la mijloc se e x t i n d e
și trece de tine. ai multe de spus
tot ce credem că va rămâne se ridică
în două picioare și spune că suntem incompetenți
luăm o pătură o înfășurăm în jurul nostru
o încălzim și o dăm mai departe
au alții mai multă nevoie
îngheață pe bănci și nu vorbește nimeni despre asta
și noi ne răcim și nu vorbește nimeni despre asta
ne pudrăm fețele cât putem de bine și desenăm o linie peste buze
o tăiem de mai multe ori
să ținem minte
ne-am tăia arborele genealogic și i-am da foc

ne scriem numele pe nisip pentru că preferăm lucrurile care nu trec proba timpului
lucrurile care trec prin noi ca apa rece și ne încrețesc pielea de pe spate
la final aflăm că noi suntem pisica
și umbra ei ceva cald peste mâinile noastre la care să ne gândim
vom deveni pe rând un radiator roșu pe care scrijelim fiecare cuvânt
urât pe care nu l-am putut spune
ce gesturi simple și câtă energie