[ nu, nu se face așa ]

nu trebuie să scrii
ca și cum
ești singurul bec
aprins noaptea
(nu ești)
insomniaci sunt mulți
și mulți scriu
(mult și prost)
poate
e mai bine
să scrii despre
cum ai învățat
(târziu)
să nu te mai măriți
să scrii despre
cum ai învățat
de la primul soț
să izolezi cabluri
de la al doilea soț
html5, css și javascript
nu, nu se face așa
nu se numără căsniciile
în scris
nici amanții
poate doar momentele
și cum de la el ai învățat
să ai orgasm
în orice literă
poate
e mai bine
să scrii
simplu
că
singurătatea
se
învață
în familie
din cei șapte ani
de acasă
și se desăvârșește
tot
în familie
după ce mor părinții
după ce se împart frații
după ce amuțesc soții
și
amanții
poate
e mai bine
să nu mai scrii
mult și prost
învață
(târziu)
cum să fii singur
mut

[ animalul care a scăpat evoluției ]

probabil o rudă
a lui Gigantophis garstini
naturaliștii ar spune
că vine din preistoric
neschimbat
acum
nu se știe exact
în ce mediu trăiește
cu mișcări imprevizibile
apare de oriunde
creștinii ar spune
că e lucrul diavolului
neuroștiința îl tot măsoară
ca pe un dezechilibru
chimic al creierului
sartre spunea
că „unul și unul sunt una”
unii îi spun mâncător
de rațiune
alții zic că-i superputere
mama spunea că trece
fiică-mea îmi spune
că sunt frumoasă așa

[ nu sunt ideală ]

ca iubitele tale
din toate orașele
sunt femeia
cu care nu poți da greș
sunt greșită deja
nu poți să mă rănești
am inima înecată
în cremă de protecție
solară spf 50
nu poți să mă faci să plâng
mi-au băut copiii placenta
nu poți să mă jignești
m-au blestemat străbunicii
nu poți să mă judeci
am avut destui prieteni
nu poți să mă obosești
nu dorm de 17 ani
nu poți să mă saturi
am învățat
să mă hrănesc singură
nu poți să mă abandonezi
a murit omul
care m-a născut
nu poți să mă epuizezi
69 e chiar confortabil
nu poți să țipi la mine
sunt un perete verde
nu poți să mă pierzi
sunt deja pierdută
nu poți to just fuck me
I’m already fucked up

istoria româniei

(după un poem de Manuel Vilas)

tatăl lui tata a cărat
parinții lui au cărat.
și ai lor înaintea lor.
bunicul
în anii ’80 venea pe jos
în opinci
făcute de el
din piele de porc
de la drăgășani
până la bucurești
bunicul
a cărat ce mai rămăsese
din copilăria lui tata
+ ceva turtă
din mămăligă coaptă, vin,
țuică, cârnați trandafir
făcuți de el
dar tata a cărat
tot
ce se poate
ridica în mâini
și duce acasă
de pe șantier acasă
din frankfurt în bucurești
din bucurești la buzău
din buzău în bucurești
tata căra nuci, murături,
borcane, damigene,
fier, lemne,
brazi și orice bagaj
care arăta atât de urât
în ochii mei
de adolescentă
imbecilă
acum
luni
tata spune:
ajungi la un moment
în viață
când ești forțat
să te oprești
și, uite, mă tată,
cum cari tu acum
pentru toți
în locul
meu