Revista Tomis

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp

Carla BOBOC

mind mapping my own destruction

cât simț al maternității încape într-un om fără copii
a cărui blândețe dispare la primul gând
despre coordonarea vieții după valori abstracte
puterea adultului devine pură imaginație într-un moment de vulnerabilitate
biet creier neajutorat într-un corp lipsit de vitamine
vitalitate creatoare înscrisă în sânge și pierdută prin experiența cu oameni

I’m mind mapping my own destruction

ierarhia principiilor nu creează niciodată plase de siguranța ci locuri
în care să înnebunești și în care să poți să
locuiești
fără vreun scop anume, așteptând un moment în care
să le folosești conform planului.

iluzia unui final fericit e departe de orice adevăr

dacă aș putea să mut limbile ceasului înapoi aș face-o
pentru claritatea concluziei de acum

lucrez cu cuvinte clare și simple ca să ofer
senzații insuficiente unui creier care se considera autosuficient

lupta pentru apropiere și atingere se dă între oameni care nu se cunosc
pentru că cei care se cunosc nu mai vor
să se atingă

iluzia unui final fericit e departe de orice adevăr

irișii noștri nu percep atâta tristețe și
nici nu acceptă invențiile noastre
un iris vede lucruri și crede că știe
noi doi vedem și tot nu înțelegem
în absența unei iluzii deciziile pe care le poți lua
ar fi doar bune.

meșteșugul e pentru toată lumea

falsele mele convingeri
sunt cele care mă dau de gol
apar doar într-un anotimp și nu mai pleacă niciodată

nimeni nu știe nimic și nici n-o s-o facă vreodată

faptul că mă lovesc de o părere care nu-mi convine permite
perforarea imaginii despre sine,
iar găurile rămase sunt tot
pentru exteriorizări ale imaginației unora
care să-mi confirme că e
normal să ai idei preconcepute și să
te zbați degeaba ca să le conturezi
până prind o formă perfectă

meșteșugul e pentru toată lumea

orice gând e marginal

dacă nu vezi semnul de curbă periculoasă
riști să faci manevre complicate
care o să te obosească
o să apeși pedale și o să te stresezi

e de dorit să ai obiceiuri bune
ca să nu ajungi niciodată în centrul creierului
acolo luptele nu sunt ce știi tu și nici nu-ți imaginezi
pregătirea ta academică & emoțională n-ar face față
uneltele obligatorii pentru a respira azi
sunt mecanisme de a mă lega singură de mâini

CITEȘTE ȘI

Silviu GONGONEA

Când mă întorc acasă

Ne-am mutat și cerul are altă culoare
ne-am găsit o casă un loc ne-am regăsit
finețurile gesturilor domestice
șlefuite în ani
Fetița noastră a crescut și ochii ei
au rămas albaștri
Poți iubi poți dărui fără să ceri nimic înapoi
poți trăi fericit
O coțofană dojenește câinele de sus de pe gard
în soarele oblic
ochii lui i se par strălucitori
lătratul lui se aude în tot cartierul de case
Noaptea e întuneric beznă la noi
când mă întorc acasă
aprind lanterna telefonului.

Citește mai mult »

Paul MIHALACHE

Istoria lui FDP

(fragment)

Iulian Ghervas este regizor de film documentar. A cochetat o vreme cu proza scurtă, dar nu a publicat niciodată. Florin mi-a spus că este unul dintre prietenii lui vechi, printre puținii care îl cunosc foarte bine, și că ar trebui neapărat să discut cu el, m-ar ajuta pentru carte. I-am scris pe Facebook și am stabilit să ne vedem miercuri seară,

Citește mai mult »
Mai multe texte
RUBRICI: