Revista Tomis

vederi parțiale (1)

problemele vin și se surpă de sub picioare unde nestrămutați
se pocnesc și se pupă copii flori și încearcă să zboare mici bucăți
de sticlă rămase stinse și conectate la intensitatea cerebrală
când mintea mai puțin vocală își reîncearcă ultimele stări de bine

tata zicea că în casa noastră nu se corelează binele cu proprietatea și
ceea ce nu ne susține autoritatea ne debarasează perspicacitatea și
atitudinea masculină cu simptome uterine neglijabile în contexte
lipsite de securitate și înmormântate în ultima vorbă a bunelului
înainte să-și dea duhul pe tejghea cu berea în mână și
ochiul închis și respins de orice tendință de apropiere

stăteam pe gării 03 și erau puține de spus despre cum
erau atât de puțini oameni împotriviți stăpânirii verbalizării
facultăților de a simți ce e în jur
și cum să nu depundem jurăminte
căci regretele vin se însușesc și se uită
cum ne-nchidem în organizații bine stabilite de la începuturi
și până la sfârșituri
și până la mama dracului să-i ia p-ăștia
că prea surpă problemele
prea ne lasă nestrămutați ca poluarea
prea des ne cântă
și prea des ne lasă atârnați cu limba de moarte

vederi parțiale (6)

germeni și abstinență în camera goală
și afară-i frig și afară-i mai bine că se înfășoară
între oameni un fel de reglare
a tensiunilor multi-naționale sau naționaliste 

spune-mi pe ce stradă stai ca să-ți spun cine ești cum să suferi și
câți ani de închisoare e posibil să faci
pentru că nimeni nu e scuzat și dumnezeu
în toată splendoarea sa
și cu halatul de baie asortat bunăvoinței și bunăstării
cu o cană de rooibos tea
și săndăluțele de duminică
taie elanul marelui credincios

prima dată când l-am cunoscut pe dumnezeu juca fotbal
și atunci dezbrăcat în vestiar
cu toată inocența mea mă apropiam involuntar curios
și întreb pot și atunci am învățat ce înseamnă de fapt liberul arbitru
când popa îmi spune dezinvolt și reglementar
faci ce vrei căci dumnezeu avea oricum cu ce să mă binecuvânteze 

atunci am învățat că la credință poți ajunge
doar câștigând meciuri de fotbal
mi-a zis popa că nu am ce căuta în poartă că
nu știu să apăr că fără mănuși sau alte sisteme de defensivă
nu am cum să simt lucrurile
care vin spre mine și mereu închid ochii și mă feresc

îmi plăceau și mie casillas neuer lloris dar
nu e frumos să vezi cu ochii tăi cum se împlinesc visele

momente de slăbiciune

și marea se reflectă în ochii tăi
și-n spatele retinei un reflux de clădiri părăsite
familii de țigani uitate-n umbra nicotinei
ce ușor își face loc în sufragerie
pe covorul din fața televizorului
pe spătarul scaunului din spatele monitorului
stă neclintită de-o viață
și-i pare rău
atât cât se poate
cât își dorește ca lumea
să rămână neschimbată
și lucrurile deja cunoscute
să-i schimbe constituția

toate au sosit mult prea târziu
și lingurile au rămas întâmplător nefolosite
se-așază pe bancă și rămân neschimbate
și străinii și oamenii dragi
și ea nu poate fi altfel decât fericită
atunci când soarele și mâinile ridicate
involuntar își pierd siguranța și statutul

preferi să te ridici natural
organic precum legumele din piață
imposibil de detectat de agenții anaf
și atunci există și marea pe unde trec granițele
și limita bunului simț și distanțarea
și mai există și soarele care va duce la ruptură
și topirea celor de drept binecuvântate
în partidele de sex fără consimțământ
există și drumuri și case care lasă în urmă întrebări
și oameni desprinși de realitate
pentru că uneori ne e frică de ce e în interior
dar există și case în care se bea de fericire
și în care nu se mănâncă dar lor li s-a spus deja
că toate au sosit mult prea târziu

Mai multe texte
Citește și