Revista Tomis

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp

Ștefania MIHALACHE

Nu Weltschmerz, Froggyland

Ceva din mine este sigur
că vara asta n-o să treacă
am trăit deja atâția ani
așteptând verile
și îndurând idea că vara vine, dar și trece
am trecut și de anii în care
începeam să mă tem că trece
cu vreo două săptămâni înainte de finalul ei
apoi de anii în care
mă temeam că trece de pe la mijlocul ei
îmi tremura inima
când anticipam lumina aia numai puțin mai blândă
puțin mai stinsă
aia care trimitea timid mesajul
că nu mai e cazul de cancer de piele
și punea și o frunză-două mai gălbui în pachet
dacă mai aveam acum vocabularul de expresii frumoase
din clasele primare
la T aș fi scris
toamna egal fără cancer de piele
și-au venit anii
în care mă tem că trece dinainte să vină
chiar anul ăsta, în mai, iubitule,
ți-am surprins și ție Weltschmerz-ul în ochi
așa că mintea mi s-a dat de trei ori peste cap
și vara asta n-o să treacă, promit eu,
vara asta este eternă
chiar dacă o să ne uscăm în ea
și vom ajunge în Froggyland
muzeul de broaște împăiate
îmbrăcate în costum de oameni
care arată cum au trăit oamenii în diverse epoci
și ce activități au avut ei.
Vara asta spunem istoria oamenilor
cu organele noastre de broască
nu Weltschmerz, te rog, Froggyland.
Acum două seri mi s-a ars becul de la o veioză.
te-am sunat acasă la noi în România
să-ți spun,

și crezi că pot s-o repar de aici,
ai zis tu,
normal,
altfel ce rost ar mai avea totul.

Om frumos, om urât

Vara în locuri frumoase
se duc oameni frumoși
oameni cu corpuri perfecte
cu bronz perfect
și zâmbete de sub care sclipesc
dinți albi
perfect aliniați
de carnasiere cumințite.
Oamenii frumoși
își aduc cu ei vacanțele perfecte
în locurile de vacanță minunate
le scot din trolere
și le etalează pe falezele mărginite de palmieri
și apusuri
apoi fac cu rândul la poze
acum eu ție
acum tu mie
acum eu poză la vacanța ta
acum tu la a mea,
stai puțin, așa, încă o dată
că vacanța mea a clipit.

***

Oare cât de urâte sunt locurile
unde își fac vacanțele oamenii urâți
cum ajung ei
în locuri urâte, oribile, infecte,
unde zâmbesc cu guri știrbe
cu limbi mușcate
și resturi de mâncare în colțurile gurii.
Oamenii urâți
își aduc cu ei în trolere
vacanțele oribile, obositoare,
cu camere igrasioase și gândaci cât palmierii
le deschid și le etalează pe marginea troutarului
pe pungi de rafie
vacanțele lor bălesc puțin
se uită spre cer
acolo văd zburând alături
un avion, o dronă și o pasăre
și dintre ele
numai pasărea pare că știe exact ce face.

CITEȘTE ȘI

Silviu GONGONEA

Când mă întorc acasă

Ne-am mutat și cerul are altă culoare
ne-am găsit o casă un loc ne-am regăsit
finețurile gesturilor domestice
șlefuite în ani
Fetița noastră a crescut și ochii ei
au rămas albaștri
Poți iubi poți dărui fără să ceri nimic înapoi
poți trăi fericit
O coțofană dojenește câinele de sus de pe gard
în soarele oblic
ochii lui i se par strălucitori
lătratul lui se aude în tot cartierul de case
Noaptea e întuneric beznă la noi
când mă întorc acasă
aprind lanterna telefonului.

Citește mai mult »

Paul MIHALACHE

Istoria lui FDP

(fragment)

Iulian Ghervas este regizor de film documentar. A cochetat o vreme cu proza scurtă, dar nu a publicat niciodată. Florin mi-a spus că este unul dintre prietenii lui vechi, printre puținii care îl cunosc foarte bine, și că ar trebui neapărat să discut cu el, m-ar ajuta pentru carte. I-am scris pe Facebook și am stabilit să ne vedem miercuri seară,

Citește mai mult »
Mai multe texte
RUBRICI: