Revista Tomis

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp

Sorina Rîndașu

*

Dacă aș face-o, n-aș vrea să știți. M-aș feri
și mi-ar fi rușine peste măsură.
M-aș îndepărta de voi, cum numai
un om fără vlagă poate, apoi mi-aș alege drumul.
Mâinile la spate, ochii pompați
de vinovăție.
Să nu cumva să afle, feriți-l măcar o vreme
de gând. Lăsați-l să se odihnească.
Spuneți-i că o chestiune ca asta
trece fără să-ți dai seama, într-o clipă.
Lăsați-l să colinde orașul
în punctele cheie
și să caute rămășițele
obiectelor necunoscute.
Dacă aș face-o, n-aș anticipa vibrația, nici
alunecarea. M-aș ridica imediat,
fără să-mi pară rău
și m-aș întoarce.

*

dezgustătoare gânduri subliminale care nu mai
părăsesc mintea.
ochi care văd totul și gură care nu spune, m-am întors
împotriva voastră cu toată puterea.
așa trec zilele, umplute pînă la refuz
cu sunete înfundate.
n-am să te mint, nu pot înțelege foarte multe lucruri,
chiar și așa, funcționez ca un om
pe care nimic nu-l deranjează.
mă trezesc, îmi aduc aminte cu greu
motivul pentru care m-am culcat
cu o seară înainte
și-mi vin în fire.

nu-ți pot explica letargia, nu-ți pot explica nimic
din ce nu înțelegi.
o duzină de tentacule așteaptă
pasul greșit.

Syd

îţi va veni şi ţie rândul, cea mai frumoasă minte, vârstele suprapuse,
cuvintele care ies pe gură și se așază cuminți în rastel.
vei aproxima și tu distanțele, o vei alege pe cea convenabilă.
apoi, satisfacția.
bucuria iminentă că lucrurile, în sfârșit, se mișcă.
cu fața acoperită de calamină, cu energia proaspătă,
le vei spune despre momentele când nu.
puteai să te miști în exteriorul curții improvizate. când nu.
aveai mustrări de conștiință în preajma slăbiciunii fizice.
când nu.
conta decât să eliberezi patul la aceeași oră, în fiecare zi.
într-o altă limbă sau în altă tradiție, asta s-ar traduce
prin învingere. a propriului trup.
păcălirea unui sistem improvizat
de glande
care nu răspunde la comenzi.

*

tu spui că patruzeci de zile vor trece pe neștiute, că zăpada
va coborî de pe munți și pământul se va liniști,
fără să mai salte.
am visat și a doua, și a treia moarte fără să mă împotrivesc,
am lăsat ritualul să dea ritmul respirației, chiar și după ce
s-a terminat.
m-am încolăcit în jurul unui braț
pe care nu l-am vrut
doar ca să-mi mențin echilibrul.
i-am lăsat pe toți să treacă și i-am privit
de pe marginea străzii
făcându-se tot mai mici, ajungând
tot mai departe.
m-am ținut după ei ca și când nu știam,
de fapt,
unde trebuie să mergem.

*

aceste două mâini pe care nu le-am putut atinge
până a doua zi
au rămas la fel.
carnea s-a retras, osul sparge pielea.
aceste două picioare pe care nu le-am putut privi
până a doua zi
au rămas la fel, legate unul de celălalt
cu o sfoară bine camuflată.
acești doi ochi pe care cineva i-a închis
s-au retras cuminți în orbite
să se odihnească.
acest trup subnutrit
deasupra căruia pielea
s-a făcut ghem din loc în loc
s-a întins pe spate.
cine își privește morții
cu atenție
știe
că parcă n-au semănat niciodată
cu viii.

CITEȘTE ȘI

Silviu GONGONEA

Când mă întorc acasă

Ne-am mutat și cerul are altă culoare
ne-am găsit o casă un loc ne-am regăsit
finețurile gesturilor domestice
șlefuite în ani
Fetița noastră a crescut și ochii ei
au rămas albaștri
Poți iubi poți dărui fără să ceri nimic înapoi
poți trăi fericit
O coțofană dojenește câinele de sus de pe gard
în soarele oblic
ochii lui i se par strălucitori
lătratul lui se aude în tot cartierul de case
Noaptea e întuneric beznă la noi
când mă întorc acasă
aprind lanterna telefonului.

Citește mai mult »

Paul MIHALACHE

Istoria lui FDP

(fragment)

Iulian Ghervas este regizor de film documentar. A cochetat o vreme cu proza scurtă, dar nu a publicat niciodată. Florin mi-a spus că este unul dintre prietenii lui vechi, printre puținii care îl cunosc foarte bine, și că ar trebui neapărat să discut cu el, m-ar ajuta pentru carte. I-am scris pe Facebook și am stabilit să ne vedem miercuri seară,

Citește mai mult »
Mai multe texte
RUBRICI: