Revista Tomis

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp

Cornelius DRĂGAN

***

Așa cum prin trupul tău curge sânge

Tot așa prin trupul meu curge frica

Nu cer nimic

Ochii copilului cad în gol

Și Doamne, ce frumos începuse 

Dimineața

***

Nicio urmă de metal

Înstrăinarea aidoma unei

Lupte de gherilă

Zi febrilă

Urme de fiare pe mâini

Urme primare

Cineva arde în apusul cromatic

Levitez sub forma literei O

Fără simțul unei responsabilități

O umbră de sânge

***

O femeie face mastectomie

O femeie iubește

O femeie moare 

Nu ca într-un film cu Clint Eastwood

Nu de bătrânețe 

Nu din neștiință 

O femeie naște 

O femeie își crește copilul singură

O femeie cu riduri

În căutarea sensului vieții

***

Patria mea nu are loc de mine

Prin ea trec animale cu braț lung

În zile albe aud  cântec de nai 

Care-mi ridică chipul ridat

Nimeni nu știe cine/ce  moare

Nimeni nu știe cine/cât trăiește 

Mersul broaștei țestoase 

Stârnește milă și un râset scurt

***

Reflector pe omul care a uitat

Că locuiește cu maică-sa

Am un bocanc de 

Clovn pe care îl curăț ca pe o armă 

Un cadru în care cei mulți 

Își împreunează mâinile vocile

Fetuși umani respiră aerul

Bolnav din spitale

Clădirile acelea îngrozitoare

Nu-i așa puiul mamii? 

Dragostea

Ca un ban de argint

***

Nimeni. Poeți morți 

În aerul curat un om

Aleargă cu spatele

***

Iar tu devii o păpușă cu lacrimi

Care suferă după trupul din copilărie

De fapt ești 

Un fals

Un mic poem stricat la masa bogaților 

Nu ai cuvinte de spus

Nu exiști decât pentru a executa

Ordinile și fricile altora

Cum să vezi rotundul din lume

Cum să gândești 

Cum să respiri aer curat

Te uiți la oameni și spui

Uite sunt ei supraviețuitorii

Cei mulți dintre voi nu o să prindeți 60 de ani

Nu o să vă creșteți nepoții 

Nu veți duce mâna la tâmplă să 

Filosofați cu firele albe

Voi supraviețuitorii de azi 

Muritorii de mâine 

Nu veți mai fi actuali pe facebook 

Nu veți mai cunoaște bolile dramele

Țării 

Nu veți mai simti nimic

Veți sta cuminți frumos îmbrăcați 

În sacouri de satin

Și veți ignora viața

CITEȘTE ȘI

Silviu GONGONEA

Când mă întorc acasă

Ne-am mutat și cerul are altă culoare
ne-am găsit o casă un loc ne-am regăsit
finețurile gesturilor domestice
șlefuite în ani
Fetița noastră a crescut și ochii ei
au rămas albaștri
Poți iubi poți dărui fără să ceri nimic înapoi
poți trăi fericit
O coțofană dojenește câinele de sus de pe gard
în soarele oblic
ochii lui i se par strălucitori
lătratul lui se aude în tot cartierul de case
Noaptea e întuneric beznă la noi
când mă întorc acasă
aprind lanterna telefonului.

Citește mai mult »

Paul MIHALACHE

Istoria lui FDP

(fragment)

Iulian Ghervas este regizor de film documentar. A cochetat o vreme cu proza scurtă, dar nu a publicat niciodată. Florin mi-a spus că este unul dintre prietenii lui vechi, printre puținii care îl cunosc foarte bine, și că ar trebui neapărat să discut cu el, m-ar ajuta pentru carte. I-am scris pe Facebook și am stabilit să ne vedem miercuri seară,

Citește mai mult »
Mai multe texte
RUBRICI: