Revista Tomis

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp

Creditorial

Elevii români au reușit performanțe excepționale la olimpiadele de anul trecut. La mate și fizică suntem pe locul întâi european conform numărului de medalii câștigate, iar la nivel mondial împărțim podiumul cu China și Coreea de Sud. Disciplinele chimie și informatică ne plasează și ele în vârful ierarhiei valorice.

Suntem buni! ar concluziona cineva care s-ar mulțumi cu informațiile de mai sus. În realitate, nu suntem buni deloc. Cam jumătate dintre elevii români înțeleg greu sau deloc un text literar, în vreme ce altă jumătate nu este capabilă să rezolve o problemă elementară de matematică.

Care este, deci, adevăratul sistem de educație: cel care generează olimpici internaționali, sau cel care produce analfabeți autohtoni?

Paradoxul nu există, de fapt. România reușește să jongleze cu două sisteme educaționale: cel public, subfinanțat și ineficient, și cel cvasi-privat, alcătuit din părinți care investesc resurse însemnate în copiii lor, cu sprijinul profesorilor privatizați prin metoda meditațiilor. Cele două sisteme educaționale nu fac decât să reflecte „cele două Românii”, aceasta fiind o expresie a cărei sonoritate neutră camuflează o realitate sălbatică: la toate nivelurile, în toate direcțiile, percepem stratul foarte gros al unei adevărate massa damnata, mulțimea săracă, lipsită de orizont material și cultural, și stratul subțire de salvați care-au atins izbăvirea, în cele mai multe cazuri ilicit.

Programul prezidențial „România educată” ar fi trebuit să se numească „România ipocrită”: cu cel mai mic procent din PIB alocat educației în ultimii 30 de ani și cu miniștri dovediți de hoție intelectuală, toate drumurile duc la eșec.

Marea întrebare este: s-ar putea moderniza sistemul educațional înaintea modernizării României? Răspunsul meu este unul negativ: țara și sistemul ei de educație merg în tandem. Una din ele nu o poate devansa pe cealaltă. Împreună pier, sau împreună se mântuiesc.

În așteptarea deznodământului, vă invit să citiți acest număr special al revistei TOMIS. Redactorii și colaboratorii noștri vă oferă un regal de texte și imagini care ne dau speranță.

La bună citire!

CITEȘTE ȘI

Creditorial

Timpul zboară prea repede când lucrezi la ce iubești. Asta pot să constat acum, ajunși la ediția cu numărul 12 din noua serie a „TOMIS- Revistă de cultură”. Ceea ce părea o imposibilitate acum mai mult de-un an, a devenit un tip special de realitate în spațiul constănțean, anume o parte din ceea ce eu consider a fi proiectul recuperării normalității culturale.

Citește mai mult »

Creditorial

Cultura nu este cel mai reprezentativ domeniu pentru iubitul nostru oraș. O străluci Constanța printr-o frenetică activitate economică sau prin turism, dar, de pe la paradele cu pene-n carul alegoric ale lui Radu Mazăre, s-a înțeles clar o idee: cetățenii, turiști sau localnici, au o deosebită aderență la circotecă și-alte acțiuni non intelectuale. Distracțiile ceva mai solicitante cerebral sunt asociate cu alte spații geografice: poate Iașiul,

Citește mai mult »
Mai multe texte
RUBRICI: