Revista Tomis

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp

Mircea Țuglea – O după-amiază zen 

Astăzi am făcut cea mai frumoasă plajă din vara asta, care pentru mine încă nu s-a sfârşit. Voi renunţa la ea atunci când voi renunţa la sandale. Am coborât pur şi simplu pe plaja din faţa biroului şi-am intrat în mare. Apa era incredibil de caldă şi de spumoasă, cu valuri, dar nu prea înalte pentru înot. Pe mal şi în apă, doar câţiva oameni. Am înotat şi m-am scufundat şi-am sărit peste valuri aproape o oră, mai mult decât am reuşit s-o fac vreodată în astă vară most disappointing. 

Apoi m-am uscat la soare citind Astronomiile imaginare ale lui Eco, de unde-am aflat că Descartes îşi închipuia cerul ca pe o mare, ale cărei forţe turbionare să explice mişcările soarelui şi-ale planetelor. Mi-am amintit de un vers de-al meu din juneţe, ceva cu „să înotăm împreună” şi „deasupra noastră, într-o altă mare / peşti s-ar lovi de stânci”, probabil mixat după Sylvia Plath. Asta m-a dus cu gândul la Sylvia Plath văzută de Cărtărescu, cel din recentul jurnal, Zen, pe care l-am terminat în sfârşit de vreo două-trei zile. Am trecut pe lângă lansarea lui la ultimul, şi penibilul, târg de carte din Bucureşti, înghesuit ca în nişte rulote – şi-am tot aşteptat să mi-l împrumute cineva. Însă, cum contactele mele cu lumea s-au subţiat, previzibil, în vara asta stearpă, nu mi l-a împrumutat nimeni. Aşa că l-am cumpărat de pe net, împreună cu alte vreo douăzeci de cărţi pe care abia de le-am deschis. 

Este superb, Zen-ul, este una dintre cele reuşite scrieri ale lui Mircea Cărtărescu şi – în orice caz – unul dintre marile jurnale ale literaturii noastre, cât mai există ea. Mai mult decât atât, este una din cărţile care te scoate din mormânt – m-am tot gândit dând târcoale rogojinei, pe plajă, astăzi, poate în ultima scrâşnire-a acestei veri.

M-am mai gândit la un plan, de fapt la o structură a planurilor, pe care să pot agăţa zecile de fragmente din care-i compus romanţul meu. Şi mi s-a părut c-am găsit-o. Umblând cu picioarele prin apa călduţă, „ca printr-o altă mare”, m-am întors pe plajă spre casă. Şi, întorcându-mă către ea, mi s-a părut c-am găsit-o.

CITEȘTE ȘI

Alex HIGYED

vederi parțiale (1)

problemele vin și se surpă de sub picioare unde nestrămutați
se pocnesc și se pupă copii flori și încearcă să zboare mici bucăți
de sticlă rămase stinse și conectate la intensitatea cerebrală
când mintea mai puțin vocală își reîncearcă ultimele stări de bine

tata zicea că în casa noastră nu se corelează binele cu proprietatea și
ceea ce nu ne susține

Citește mai mult »

Carla BOBOC

mind mapping my own destruction

cât simț al maternității încape într-un om fără copii
a cărui blândețe dispare la primul gând
despre coordonarea vieții după valori abstracte
puterea adultului devine pură imaginație într-un moment de vulnerabilitate
biet creier neajutorat într-un corp lipsit de vitamine
vitalitate creatoare înscrisă în sânge și pierdută prin experiența cu oameni

I’m mind mapping my own destruction

ierarhia principiilor nu creează

Citește mai mult »
Mai multe texte
RUBRICI: