Colacul de salvare

Caut un sprijin într-o gaură neagră de știri.

În absența lor, aș fi un balon lansat de pe o clădire înaltă.

Așa, am de ce să mă agăț.

Ai nevoie de un plan,

mă sfătuiește un om de succes.

Planul meu:

1. să-mi scot rând pe rând măștile și

să mă bucur de anonimat.

2. să înlocuiesc singurătatea cu stomacul și

să-l umplu cu tot ce-i de prisos în industria alimentară.

3. s-o cuprind pe mama ca pe un colac de salvare

apoi să-i dau drumul definitiv.

Peisaj 

Doi copii se joacă desculți la o margine de asfalt:

unul stă întins pe spate se zbate ca un înger uituc

în timp ce celălalt îl presară cu petale de trandafir.

Eu mă plimb cu bicicleta prin veșnicia gropilor de la sat

care-mi urează la ieșire drumuri bune acolo unde curg râuri cu lapte și miere

trec pe lângă lacul cu pești morți 

inspir aerul ca pe ceva familiar și insuportabil 

cu care mă obișnuiesc, îl accept, îl iubesc

până când seacă și se transformă într-o gaură.

În căutarea visului european 

Înainte să plecăm în căutarea visului european 

am adunat toată sărăcia într-un colț ca pe un om drag 

rupt în bucățele 

apoi lipit la loc 

ca un abțibild într-un jurnal intim.

Lucrurile care ne reprezintă și ne aparțin cu adevărat

au rămas la suprafață

doar că noi ne-am obișnuit atât de firesc cu ele

încât nu le mai observăm.

Până când vine cineva dintr-o țară înalt civilizatoare

și ne panotează sărăcia într-o galerie de artă.

O metropolă 

Oriunde vreau să mă duc și să mă pierd prin lume

iau aparatul de fotografiat pentru a păstra tot ce nu îmi trebuie pentru a supraviețui:

un papuc fără pereche atârnat de tridentul lui Poseidon

sau un pisoar instalat în spațiul public

până și scara rulantă din metroul unde 

urcă și coboară femeile din lumea a treia

fascinate de frumusețea convulsivă a publicității stradale

femeile care se grăbesc să spele toaletele din marmură în celălalt capăt al Moscovei 

se șușotesc în limbile lor necunoscute și suspecte

până când sunt scrutate de o metropolă întreagă 

iar eu mă prind de ele ca un magnet într-o cutie de ace.

Ofertă promoțională

Dacă te plictisești de mare, munte și cultură europeană,

ești artist sau fotograf în căutare de imagini virale,

în Fălești tinerii se droghează în locul unde era statuia lui Lenin

și se făceau cozi de ziua muncii mai lungi decât la subotnik

într-un părculeț din cartierul Dacia.

Fără muzee, teatre și roata dracului

oamenii își anesteziază viața banală

cu animăluțe și plante din pet-uri reciclate.

Fereastra viitorului e din metal și plastic

promite o reclamă pe un stâlp de electricitate.