Colacul de salvare
Caut un sprijin într-o gaură neagră de știri.
În absența lor, aș fi un balon lansat de pe o clădire înaltă.
Așa, am de ce să mă agăț.
Ai nevoie de un plan,
mă sfătuiește un om de succes.
Planul meu:
1. să-mi scot rând pe rând măștile și
să mă bucur de anonimat.
2. să înlocuiesc singurătatea cu stomacul și
să-l umplu cu tot ce-i de prisos în industria alimentară.
3. s-o cuprind pe mama ca pe un colac de salvare
apoi să-i dau drumul definitiv.
Peisaj
Doi copii se joacă desculți la o margine de asfalt:
unul stă întins pe spate se zbate ca un înger uituc
în timp ce celălalt îl presară cu petale de trandafir.
Eu mă plimb cu bicicleta prin veșnicia gropilor de la sat
care-mi urează la ieșire drumuri bune acolo unde curg râuri cu lapte și miere
trec pe lângă lacul cu pești morți
inspir aerul ca pe ceva familiar și insuportabil
cu care mă obișnuiesc, îl accept, îl iubesc
până când seacă și se transformă într-o gaură.
În căutarea visului european
Înainte să plecăm în căutarea visului european
am adunat toată sărăcia într-un colț ca pe un om drag
rupt în bucățele
apoi lipit la loc
ca un abțibild într-un jurnal intim.
Lucrurile care ne reprezintă și ne aparțin cu adevărat
au rămas la suprafață
doar că noi ne-am obișnuit atât de firesc cu ele
încât nu le mai observăm.
Până când vine cineva dintr-o țară înalt civilizatoare
și ne panotează sărăcia într-o galerie de artă.
O metropolă
Oriunde vreau să mă duc și să mă pierd prin lume
iau aparatul de fotografiat pentru a păstra tot ce nu îmi trebuie pentru a supraviețui:
un papuc fără pereche atârnat de tridentul lui Poseidon
sau un pisoar instalat în spațiul public
până și scara rulantă din metroul unde
urcă și coboară femeile din lumea a treia
fascinate de frumusețea convulsivă a publicității stradale
femeile care se grăbesc să spele toaletele din marmură în celălalt capăt al Moscovei
se șușotesc în limbile lor necunoscute și suspecte
până când sunt scrutate de o metropolă întreagă
iar eu mă prind de ele ca un magnet într-o cutie de ace.
Ofertă promoțională
Dacă te plictisești de mare, munte și cultură europeană,
ești artist sau fotograf în căutare de imagini virale,
în Fălești tinerii se droghează în locul unde era statuia lui Lenin
și se făceau cozi de ziua muncii mai lungi decât la subotnik
într-un părculeț din cartierul Dacia.
Fără muzee, teatre și roata dracului
oamenii își anesteziază viața banală
cu animăluțe și plante din pet-uri reciclate.
Fereastra viitorului e din metal și plastic
promite o reclamă pe un stâlp de electricitate.
