Liviu Cristescu s-a născut pe 13 iunie 1969 – decedat septembrie 2022, în Constanța. A absolvit în 1983 Şcoala Populară de Artă din Constanţa, secţia pian, iar în 1996, Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti. S-a ocupat aproape permanent de arta plastică şi de scris, încă din copilărie. În 1993, era cît pe ce să verniseze o serie semnificativă de picturi, desene, sculpturi și diverse instalaţii alături de mai mulţi studenţi arhitecţi, însă din păcate sponsorul şi-a retras în ultimul moment susţinerea. Tot în 1993 a ratat şi realizarea unui film de lung metraj. În 1994, Adrian Bănuță i-a promis că-i publică în JURNALUL S.F. un fragment dintr-un roman postavangardist (TARAX), dar n-a mai verificat dacă lucrul acesta s-a şi petrecut (romanul a rămas în format digital). În 1996, a publicat cîteva desene şi poezii în revista ARHITEXT. În 2017, Editura Fractalia i-a publicat volumul de texte conceptuale, experimentale şi postumane CU OCHII ÎN 4 (sau cum ne putem strecura prin viață).
Un trup de sex masculin în aşternut
compoziţie chimică:
oxigen 65 % carbon 18 % hidrogen 10 %
azot 3 % calciu 1,5 % fosfor 1 % potasiu 0,25 %
sulf 0,25 % sodiu 0,15 % clor 0,15 % magneziu 0,05 %
fier 0,006 % fluor 0,0037 % zinc 0,0032 %
siliciu 0,002 % rubidiu 0,00046 % stronţiu 0,00046 %
brom 0,00029 % plumb 0,00017 % cupru 0,0001 %
aluminiu 0,00006 % cadmiu 0,00005 % ceriu 0,00004 %
bariu 0,000022 % staniu, iod, titan 0,00002 %
bor 0,000018 % seleniu, nichel 0,000015 %
crom 0,000014 % mangan 0,000012 % arsenic 0,000007 %
litiu, mercur, cesiu 0,000006 %
molibden, germaniu 0,000005 %
cobalt 0,000003 % antimoniu, argint 0,000002 %
niobiu, zirconiu 0,000001 % lantan 0,0000008 %
teluriu, bismut, galiu 0,0000007 % indiu 0,0000004 %
aur, scandiu, tantal 0,0000002 % vanadiu 0,00000011 %
uraniu, toriu 0,0000001 % samariu 0,00000005 %
tungsten, beriliu 0,00000002 % radiu 0,00000000000003 %
stare cenestezică:
uşoară disfuncţie la nivelul nucleilor amigdalieni
bruiaj în progresie de tip psihogen la nivelul neurotransmiţătorilor
gînduri negre:
neputinţă deşeuri rebuturi al jdemiilea proiect abandonat şi
duminica aia ploioasă în care nu mai ai cu ce să-ţi umpli timpul
sergiu la al doilea copil deja
nici o altă preocupare decît să-i crească să-i îngrijească
iluzia utilităţii pe care ne-o cultivă specia
praful stelar în reaşezare multiplă la infinit
uluitorul fenomen al senzaţiei al acţiunii şi-al efectului de perspectivă
acum aici peste 99 de ani nicăieri
şi toată zbaterea asta pe uscat
iadul pe care ni-l creăm unii altora într-o luptă tot mai absurdă pentru
supravieţuire m-am născut într-o ţară de rahat într-o familie de rahat
ce să supravieţuiască? cine să supravieţuiască?
informaţia doar pe suport energetic sau material a tuturor a nimănui
o fantomă bîntuind cosmosul
