Secolul al XXI-lea 

Teatrele ruse au produs dintotdeauna și artă de calitate, dar și corupție. Oscilația a fost semnalizată prin incidente de proporții, chiar și după începutul secolului al XXI-lea. 

Pe 17 ianuarie 2013, directorul artistic al Teatrului Bolșoi, Serghei Filin, a fost atacat în fața casei sale de un bărbat mascat, care i-a aruncat o baterie de acid în față și apoi a dispărut cu o mașină. A urmat un val de anchete și de teorii, ba chiar Bolșoi și-a deschis porțile unei echipe BBC pentru filmările în vederea realizării documentarului pe tema atacului, Bolshoi Babylon, care a fost lansat în 2015. Vocile din interior spun că o cauză ar fi discriminarea profesională determinată de modul în care se distribuie repertoriul fiecărui dansator. Dar s-ar putea să fie mai mult de atât. Serghei Filin s-a afirmat la conducerea Bolșoi prin promovarea deschiderii culturale: a încheiat contracte permanente cu dansatori străini, lucru cu care compania nu era familiarizată (unul dintre cele mai importante staruri aduse pe scena istorică moscovită este australianul David Hallberg, primul american cu contract permanent la Bolșoi). Din poziția de director artistic, e adevărat că Filin a decis cine dansează în gale, cine pleacă în turnee, activități cu consecințe financiare în cariera unui dansator, dar acestea sunt prerogativele oricărui director artistic de companie. S-a dovedit că principalul suspect, Pavel Dmitricenko (un dansator din interiorul companiei), a fost autorul atacului. Motivul pe care l-a invocat a fost acela că prietenei lui, Anghelina Voronțova, o balerină foarte talentată de doar 21 de ani pe atunci, i s-a refuzat rolul principal din Lacul lebedelor. În martie 2013, după ce Dmitricenko și-a mărturisit fapta, a fost arestat, împreună cu cei doi complici, Iuri Zarutski, care avea antecedente penale, și Andrei Lipatov, șoferul mașinii. Judecătoarea Elena Maksimova a decis ca cei trei să îi plătească victimei un prejudiciu de 3.5 milioane de ruble, echivalentul a 105.000 de dolari.  În urma atacului, Serghei Filin și-a pierdut integral vederea la ochiul drept și parțial la cel stâng. În prezent, orice apariție publică a acestuia este însoțită de ochelari cu lentilă opacă. Anghelina Voronțova a părăsit Moscova în același an și a luat-o de la capăt în Petersburg, la Teatrul Mihailovski. Așa cum arată și documentarul făcut în urma evenimentului, atacul a reprezentat un bun motiv pentru a săpa mai adânc în tensiunile stranii prezente la Bolșoi de mai multe decenii. Lupta cu puterea politică este o realitate permanentă în culisele teatrului. Vladimir Urin, actualul director-general Bolșoi, afirmă că, deși el este managerul teatrului, 40% dintre decizii sunt luate de politicieni.  Nici dansatorii nu au rămas fără răspuns în urma celor întâmplate. O voce curajoasă și importantă în viața artistică rusă, Maria Aleksandrova, a declarat că teatrul este bântuit de rivalități și că partea cea mai urâtă dintr-o carieră atât de frumoasă este conducerea Bolșoi: „All Russians have a pathologic distrust of management”. În iulie 2015, conducerea a anunțat că contractul lui Serghei Filin nu va fi reînnoit, iar postul de director artistic a fost preluat de Makar Vaziev, care a condus Baletul Mariinski timp de 13 ani și compania „La Scala” timp de 8 ani. Pe 1 iulie 2005, președintele Dmitri Medvedev a aprobat o renovare de proporții a teatrului, în valoare de 680 milioane de dolari. Timp de 6 ani (cât au durat lucrările de restaurare), Bolșoi și-a mutat sediul în Palatul din Kremlin. Au existat multe controverse și în legătură cu suma oficială folosită pentru renovare, cum au existat de-a lungul timpului în jurul oricărei decizii din interiorul Bolșoi care implică bani și influențe politice. Teatrul a fost redeschis cu un spectacol aniversar-gală pe 28 octombrie 2011 și a avut în program producții imperiale (Lacul lebedelor; Don Quijote), sovietice (Flăcările Parisului; Spartacus) și de operă (soprana româncă Angela Gheorghiu a cântat o arie din Dama de pică de Ceaikovski). Din public au făcut parte multe dintre personalitățile ruse (Maia Plisețkaia, Mihail Gorbaciov, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse), dar și internaționale (Monica Bellucci). Ulterior, Dmitri Medvedev (la momentul interviului în postura de prim-ministru) a declarat: 

Teatrul Bolșoi este un simbol național. Un sentiment de apartenență la patria noastră, Rusia. Bolșoiul este o „armă secretă”. Arma noastră secretă pe care o trimitem din când în când în America, în Anglia si în alte țări. Pentru că este un limbaj universal. O limbă pe care cu toții o înțelegem. Cu siguranță o vom folosi pentru a ne atinge scopurile. Puteți fi siguri de asta.

NUREEV

Altă controversă recentă din viața culturală rusă este legată de baletul Nureev, o producție Bolșoi dedicată vieții marelui balerin al secolului al XX-lea, Rudolf Nureev. Compus de Ilia Demuțki și coregrafiat de Iuri Possohov, spectacolul a fost inițial programat pe 11 iulie 2017 și a fost anulat cu doar două zile înainte de către conducerea teatrului Bolșoi, care a motivat decizia prin lipsa de pregătire a dansatorilor, nicidecum printr-un substrat politic, deși directorul teatrului a recunoscut că intervenția a venit din interiorul Ministerului Culturii. Motivele ar putea fi multiple: homosexualitatea încă este un subiect tabu pentru multe culturi; nuditatea promovată de stilul nonconformist al lui Nureev sau pur și simplu prezentarea pe cea mai importantă scenă rusească a unui personaj care a ales Vestul în locul Rusiei (acest ultim aspect poate fi deranjant și pentru guvernul rus, care finanțează 70% din bugetul Bolșoiului). După multe luni de ezitări, premiera a fost reprogramată pe 9 și 10 decembrie 2017. În public au fost prezente multe personalități, printre care și Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Vladimir Putin, și Serghei Filin, fostul director al teatrului. O absență notabilã a fost Kirill Serebrennikov, regizorul producției și director artistic al Centrului „Gogol” din Moscova. Acesta a fost în arest la domiciliu din mai 2017 din cauza unei acuzații de fraudă în dosarul Gogol. Deși actualul director al Teatrului Bolșoi, Vladimir Urin, a obținut acceptul lui Serebrennikov pentru continuarea repetițiilor în absența lui, regizorul a refuzat totuși ideea unei permisiuni pentru a fi prezent la premieră. 

Deși subiect de scandal, Nureev este incontestabil o producție de succes marca Bolșoi. În aprilie 2018, Vladislav Lantratov a câștigat Premiul „Benois de la Danse” pentru rolul principal, cea mai mare recunoaștere pe care o poate primi un balerin în cariera artistică. Mai mult decât atât, parteneriatul regizor-coregraf a lipsit din 1930, din perioada baletelor narative. Serebrennikov și Possohov au revoluționat structura-tip a unui spectacol de balet prin introducerea corului, a textelor (multe scene sunt narate de actori pentru o cunoaștere exhaustivă a vieții lui Nureev), a scrisorilor primite de Rudolf de la persoane apropiate, ca Alla Osipenko, partenera lui de la Mariinski. Bucata coregrafică dedicată scrisorilor poate fi pusă în scenă și separat, ca piesă individuală, cum a fost în cazul galei „Russian Ballet Icons” din 31 octombrie 2018 de la Sala Palatului, București. Distribuția a fost cea originală, cu Vladislav Lantratov în rolul lui Rudolf Nureev, Maria Aleksandrova în rolul lui Margot Fonteyn și Denis Savin în rolul lui Erik Bruhn. A fost prima oară când compania Bolșoi a venit în România. Episodul Nureev a produs multă speculație în lumea artistică și nu numai. Mai multe publicații internaționale celebre („The Guardian”, „The New York Times”, „The Independent” etc.) s-au sesizat și au scris despre acest eveniment care, deși nu este unul fără precedent în Rusia, a produs uimire în rândurile companiilor și iubitorilor de balet, însăși Maria Aleksandrova afirmând pe o rețea de socializare că reprezintă începutul unei noi epoci de cenzură. Aceste infracțiuni grave din interiorul Teatrului Bolșoi au dezvăluit încă o dată tensiunile care există într-una dintre cele mai puternice instituții culturale din Rusia din era imperială până astăzi.