copilul albastru dintre noi
e vorace și pătimaș

se ascunde după colț și te provoacă
râde, scoțând limba
nu ți se arată cu totul niciodată,
doar când e prea târziu scoate
un deget din gură, lovește și plânge și rupe și zgârie și țipă
cu toate astea îl alinți

te ia cu el și îți arată ce este sub voi
atunci, într-o secundă
observi și înțelegi

copilul albastru dintre noi
e în noi e din
noi

Nu vreți să cumpărați o jucărie de-asta pentru fetița dumneavoastră
the world just goes round and round
golul ăla din stomac nu e de la vreo teamă
învățăm despre mașini și zone de război
ne amăgim

Of, e supărat, nu vrea nici păpușă
orizontul nu mai e decât o linie
dreaptă, paralelă cu orice

Probabil că mama mă caută deja, ar fi mai bine să ies din lumea asta

cu toții tac
oamenii merg doar cu gândurile
ambalate în hârtie lucioasă

pe stradă, copii care plâng
pământul gravitează în jurul lor
Tati, oare am ajuns
durerea pe care o simți este a mea
câinii vor plânge și copacii vor plânge
florile vor lăcrima și îngerii te vor ridica

Verde-Cruce-Trei
oamenii pe care îi ai în tine
te vor ține acolo mereu

de multe ori e imposibil să
privești în ochii albaștri ai copilului te consumă
precum o ardere cu rău miros

ți-e rău și ți-e greață și
te doare fiecare fărâmă din corp
atunci când copilul te atinge cu prea
multă lumină
te strângi mai întâi de picioare, de burtă
mâinile pe care le rupi cu unghiile
le smulgi și ai vrea să le faci să dispară
te sufoci și începi să plângi
copilul se apropie, încearcă să te ia în brațe,
te sărută pe obraji, pe gât, pe ochi
e biblic, dar nu poți suporta căldura

iar din ochii albaștri și blânzi strălucirea irumpe fix
în mijlocul tău la fel ca securea
cazi – trunchi uscat
tati, mai ții minte când erai mic și aveai curaj
tati, acum Dumnezeu e cu tine?

îmi tremură mâna de când
am văzut prima mea pisică moartă

sunt anacronic așa am fost mereu
mă uit pe net la buletinul de știri din urmă
cu două zile prea multe morți
criminalul fetiței de șase ani a fost
văzut pe camera de supraveghere
nu sunt pregătit pentru secolul vitezei informaționale prea mult prea repede
totul e la un click distanță
crima și pustiul

sunt anacronic așa am fost mereu
m-am căsătorit la 22 copil la 23 copil la 25
e prea devreme nu ești pregătit
să fii tată te ratezi nu e
ce-ți trebuie ești prea tânăr

ne-au educat cu clasă și stil
te joci în felul următor cu mașina asta
stai pe covor și pui mâna dreaptă pe ea
doar mâna dreaptă, ai auzit, da, dreapta doar
și o plimbi, dar nu cu viteză mare
înainte și înapo,i nu o întorci, nu tragi
de oglinzi, portierele se deschid, dar nu
umbli la ele

o fată cântă allegro ma non troppo
noi coborâm noi coborâm
oamenii pun apă în stropitoarea lui
Doamne Doamne și după aia El udă florile cu ea

Doamne, oare asta e fericirea?

atenție! urmează să trăiți într-o lume plină de imagini
și evenimente cu puternic impact emoțional
avem o știre foarte interesantă
dar și cam tristă
oamenii se îndreaptă spre
autodistrugere spirala
pe care alergăm e descendentă
dar avem și vești bune
copilul retardat cuprinde
lumea în brațe
oalintămângâiemușcă precum un bebeluș sânul mamei
curge sânge, petrol, abandon
și puțină tristețe

arată-le fetițelor bula de săpun cum îngheață
frumusețea e doar o clipă unde nu poți face stop-cadru
arată-le fetelor norul atomic cum ne îngheață
frumusețea e doar un concept străin în război

pe la mijlocul săptămânii plouă, șoarecii de câmpie
se ascund tot mai bine printre ierburile aromate
iar crinii câmpului nu torc, nici nu țes, dar câtă
frumusețe și liniște este în ei
la fel și copilul din leagăn