Pasiune egal Energie

Perpetuum mobile
„Dai voință, iei putere”

Și o pot ține așa
veșnic
Doar că nu e cursa mea
Eu trebuie să înțeleg de unde vin toate
Ca să ghicesc totul
Dumnezeu e monstrul cu un singur ochi
Așa cum orbii au un extrasimț
Ciclopii văd dublu
Și noi ne închinăm la Unul!

Apoi ne naștem
Și începem să ne îndoim…
Să mimăm analiza…
Să ne facem că înțelegem…

Și să plângem

Primele elemente din fiecare „materie”
Le învățăm deodată
Fizica, Biologia, Matematica, Literatura
Toate au bazele stabilite simultan, gimnazial
Ca o bombă cu de toate

Și așa începe nebunia;
Fă-ți un rost
O familie
Un buletin
Un cod social
Raspunde cumva
La toată utopia
Și luptă așa
Din interior
Ca și cum te naști la masă cu cei
Pe care vrei să-i otrăvești

Și toată șmecheria e să-ți amintești
Care e paharul curat

Trebuie să fii coerent cu circumvoluțiunile tale
Dacă ne-am raporta la Biblie 
N-am mai avea nevoie de nimica. 
Dar asta nu înseamnă ca n-avem nevoi!
Care nu sunt trecute în cărți

Când îmbătrânești
Pofta se transformă în dumicați
Și înveți malaxorul schimbătorului de viteze
Uiți de copilărie,
Când măsurai cu Halca

Trebuie să dai libertate curajului!
Ca să treci limita vârstei

Trebuie să te vopsești pe față cu alb
Deși n-ai văzut niciodată negrul
Trebuie să explici mai departe
Cum a fost drumul
Și e clar că, dacă ai dormit
n-o să te creadă nimeni

Trebuie să învingi!

Trebuie să schimbi

Trebuie să termini! 

Din coaie îmi izvorăște părul

Pentru că acolo mă doare
Când mă lovesc
În plex

Și toți au un centru
Al lor

Un cuib

Un loc unde cred ei
Că nimeni nu-i vede
Și unde sunt ca animalele

Și un sistem al pârghiilor 
Rămâne singura redută
Și ultimul punct de reper
Înainte de a te dezechilibra

Și a cădea în nas

Și a înțelege că viața are gust de sânge

Îmi plac violurile

Îmi plac pădurile dese
Dimineața sau seara
Când te umpli de aer
Rece și dens

Ca un oxigen mort

E ca viața concretă
De ciment
Rece și zgrumțuroasă
Dar plină de culori

Ca un grafitti viu

Ca o statuie robot
Ca o mamă care naște
Fără să se întrebe dacă
E monstru sau geniu

Ca rezultatul unui viol

Ca noi care începem
Fără să știm ce avem de terminat

De-acum urmează veșnicia…

E ca și cum n-ai cunoscut vreodată nebunia
Dar știi ce-i ăla
Malul insomnia

Și orice aștepți
Ca pe speranță
Un zid născut în vis
Se înalță

Și te-nvață să iubești

Să crești să crești să crești
Și-odată cu tine
Nebunia
Din infern

Ce te face să crezi că ești etern

Să vezi că n-ai
Nici coadă
Nici joben

Doar că faci loc la viermi

Cum să arunci Adevărul în stradă
Pe jos
Să-l găsească toată lumea
Ca pe mărunțișul de pe treptele bisericii
Pentru toți leproșii

Cum să faci să nu mai fie așa greu Naturalul
Cum să faci mulțimea
Să vadă că împăratul e în curul gol
Și să schimbi definițiile dintre
Vis și Realitate

A devenit atât de greu încât
Zici că iți mai trebuie o mână ca să reușești
Pentru că nu mai ajunge Normalul
Valoarea e la malformați
Puterea e la cel cu trei mâini
Chiar dacă pe a treia
O are pe spate

Lumea ascunde Adevărul
Fie că-l bagă sub preș ca oamenii
Fie că-L cuprinde ca trupul pe suflet

CUIUL LUI PEPELEA

Omul mi se pare ca agățat în cui de ceafă
Aleargă, dă din picioare și din mâini
Se agită
Și transpiră
Dar stă pe loc!
Totul se întâmplă în aer

Fără efecte
Soluția extremă
Este un super-erou
Cineva care
Prin concentrare
Poate ridica pământul
La Nivelul zero
La îndemâna
Piciorelor tale
Și deodată, în acel moment
Să capeți viteză!

Numai că
Atunci când alergi
Capeți un tic, de a te uita înapoi
Și există riscul să ai un drac în rucsac
Și de câte ori întorci capul și-l vezi
Te apuci mai tare să alergi

Nu termini niciodată!