Una dintre principalele modalități de îmbogățire a patrimoniului unui muzeu de artă – mai ales dacă limitele bugetare nu permit noi achiziții – este aceea a donațiilor din partea colecționarilor și artiștilor, cât sunt încă în viață, sau postum, din partea rudelor și moștenitorilor acestora. Din fericire, Muzeul de Artă Constanța a benefeciat de-a lungul timpului de importante astfel de donații (printre cele făcute în ultimii ani se numără: 80 de lucrări de Cezar Atodiresei, donate în 2022 de fratele artistului, sau două sculpturi de Mircea Roman și o pictură de Florentina Voichi, donate de cei doi artiști în 2025).
Bunele practici muzeale presupun ca atunci când se primește o donație consistentă să se organizeze o expoziție temporară cu respectivele lucrări, în semn de mulțumire publică, dar și deoarece, cu rare excepții, majoritatea operelor ajung ulterior în depozitele muzeului și nu mai sunt accesibile publicului, cu atât mai mult dacă este vorba despre lucrări executate pe hârtie (suport fragil, sensibil la lumină și umiditate). Este și cazul celor 95 de lucrări de grafică semnate de artista Alma Ștefănescu-Schneider (1948–2013), donate recent Muzeului de Artă Constanța de Dietmar Karl Schneider (procedură intermediată de Simona Nicoleta Micloș), la dorința soțului artistei, Guntram Adelhard Schneider (și el decedat între timp).
48 de lucrări selectate din această donație au fost reunite în expoziția Alma Ștefănescu-Schneider, povestitoarea de oameni și iubire, titlu inspirat de o confesiune a artistei, care se autointitula astfel într-un interviu acordat postului TVR Cultural în 2010. Deschisă la ultimul nivel al Muzeului de Artă Constanța, în perioada 5 martie–27 aprilie 2025 (vernisaj în 4 aprilie), expoziția este curatoriată de directoarea muzeului, Lelia Rus-Pîrvan. Publicul este invitat pe această cale într-o lume a carnavalescului, a spectacolului de teatru sau stradal – o lume pe care artista o surprinde cu acuitate, într-un carusel al emoțiilor și al privirii, uneori cu tentă onirică.
Grafica Almei Ștefănescu-Schneider pune în valoare relația semnificativă dintre imagine și text – fie lizibil, cu încărcătură semantică, fie cu rol pur estetic, sub forma unei caligrafii dantelate, menite a îmbogăți informația vizuală prin juxtapunere cu elementele figurate –, ca și raportul atent cântărit dintre plin și gol.
Pe peretele frontal al sălii se desfășoară o impresionantă serie de versiuni pentru afișul expoziției personale Dialog, în spațiul galeriei Forum, din sediul Volkshochschule/ VHS, la adresa Hansastrasse 2-4 din Dortmund, cu vernisajul în 22.10.1999, la orele 17.00. Artista „se joacă” grafic cu toate aceste informații ce trebuie conținute în afiș, creând variate combinații compoziționale prin schimbarea caracterului, mărimii, poziționării și cromaticii scrisului în raport cu personajele, care apar fie câte două, față în față, într-un dialog direct, fie în ipostaze de grup, sugerând mai degrabă imposibilitatea comunicării într-un fel de Turn Babel, în care fiecare vorbește pe limba lui. Într-o epocă în care nu existau computerul și programele de editare a imaginii, crearea manuală a afișelor pentru propriile expoziții era practicată de artiști, iar afișele rezultate erau adesea opere de artă în sine. La fel erau create pe atunci afișele de teatru și film, pentru care erau solicitați graficieni profesioniști.
Reține atenția și un puternic Autoportret în tuș, executat în 2003, în jurul vârstei de 55 de ani, în care artista se înfățișează fără menajamente, cu urmele vizibile ale trecerii timpului întipărite pe chip. Prin lucrarea Merci, Rembrandt, Alma Ștefănescu-Schneider aduce un omagiu marelui artist olandez de secol XVII, care a fost nu doar un excepțional pictor al clar-obscurului, ci și un rafinat desenator și gravor, a cărui operă i-a marcat, cu siguranță, creația.
Fluiditatea ductului liniei, capacitatea de a surprinde rapid siluete în poze caracteristice – redate uneori cu tandrețe și empatie, alteori șarjate spre caricatural și grotesc –, bogăția și minuțiozitatea detaliilor, arabescurile dinamice, forța desenului de linie și de valorație – independent sau susținut de o cromatică acurelată – sunt punctele-forte ale operei grafice a Almei Ștefănescu-Schneider.
Apreciindu-i talentul de graficiană, filosoful și criticul de artă Andrei Pleșu remarcase spiritul ludic al artistei, care o apropie de un cunoscut artist catalan: „Dispunând de remarcabile virtuozități grafice, Alma Ștefănescu-Schneider își dezvoltă eseul despre geneza formei într-un joc de-a forma, care în spirit îl evocă pe [Juan] Miró. Jocul acesta e un abil contrapunct de hazard și organizare, de gestualism și construcție, de temperament și cerebralitate. Suntem confruntați (…) cu un montaj de elemente aparent disparate, care subteran dețin continuitatea fluvială a vieții însăși.”
Alma Ștefănescu-Schneider s-a născut la Sibiu, la 12 septembrie 1948, și și-a petrecut copilăria la Constanța. În 1972 a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, secția de Arte grafice, sub îndrumarea profesorilor Ion State, Simion A. Iuca și Octav Grigorescu, iar în 1973 a obținut o bursă a Uniunii Artiștilor Plastici și debutat expozițional în galeria Atelier 35, dedicată tinerilor artiști. Deschide prima expoziție personală în 1975, la galeria Galateea din București, iar în 1978 primește Premiul Național pentru Grafică. La 31 de ani, în 1979, părăsește definitiv România și se stabilește, în Germania, la Dortmund, continuându-și cariera artistică prin expoziții personale și participări la expoziții de grup internaționale, câștigând mai multe premii. Opera sa a fost revalorizată în România, prin câteva expoziții personale: Lume, lume… / Leute, leute…, organizată de Muzeul Național de Artă Contemporană al României/ MNAC în colaborare cu galeria Kunstart am Hellweg, din Bochum, Germania, în 2009, la Galeria Etaj 3/4, Teatrul Național București, sau cea de la Casa Avramide din Tulcea, în 2014. Alma Ștefănescu-Schneider s-a stins din viață la 6 ianuarie 2013, la Dortmund, și a fost înmormântată la Constanța.
Generoasa donație făcută Muzeului de Artă Constanța păstrează vie memoria artistei.
