Încă un episod din războiul de subversiune ideologică în mijlocul căruia ne găsim a avut loc săptămâna trecută, pretextul fiind de data aceasta un spectacol de la Teatrul Național București. Este doar cea mai recentă dintr-o serie de încăierări în spațiul public care au ca pretexte subiecte și teme manipulate de cei care vor ca rătăcirea societății românești să fie deplină: o înregistrare de câteva minute din Proorocul Ilie, montat de tânărul regizor Botond Nagy după o piesă din 1991 a cunoscutului dramaturg polonez Tadeusz Słobodzianek, s-a rostogolit pe rețele, inflamând numeroși cetățeni lipsiți de spirit critic și degrabă vărsători de opinii în necunoștință de cauză. De la imaginile cu o procesiune catalogată drept obscenă și „satanistă”, smulse din contextul unei opere de artă care pune în discuție fanatismul religios și erezia s-a ajuns în scurt timp la acuze, atacuri imunde și amenințări șocante la adresa regizorului și a actorilor.

Confiscat de discursul ultranaționalist care câștigă tot mai mult teren în România, subiectul (mestecat în gol și fără discernământ de oameni ce par că nu așteaptă altceva decât un motiv prin care să-și reverse ura, confuzia și prejudecățile) te face să te întrebi încă o dată: oare pioșenia și devotamentul față de valorile care ne compun din punct de vedere identitar sunt cu necesitate ignorante? Chiar a devenit imposibilă orice formă de dialog în noianul de confruntări ideologice și de intoxicări dirijate ale lumii actuale? Este libertatea de expresie (în lipsa căreia arta nu poate fi concepută) inacceptabilă, scandaloasă, numai bună de sacrificat în numele ideilor fixe ale unora care nici măcar nu au minima curiozitate de a ști împotriva a ce se revoltă?

Lipsa de discernământ și fariseismul arătate mai întâi de cetățenii care nu au avut chef să caute (nu mai zic să meargă și să vadă spectacolul despre care se face atâta tam-tam) pentru a afla că Proorocul Ilie este o critică adusă dogmatismelor și judecăților prefabricate, ereziei și extremismului, apoi de către însăși ministra culturii (un om politic lipsit de orice tangență cu cultura) dau o imagine exasperantă a peisajului mental și sufletesc inform în care trăim azi, asaltați de ignoranța fudulă și agresivă.

Reacțiile din spațiul public la Proorocul Ilie justifică pe deplin montarea de la TNB și demonstrează o dată în plus necesitatea unor asemenea demersuri artistice într-o țară în care pericolul extremismului este mai mare decât oricând în postcomunism.