Coordonatorii acestui volum, publicat de editura Trei în 2021, Reiner Greifeneder, Mariela E. Jaffé, Eryn J. Newman și Norbert Schwarz, toți activând în zona psihologiei sociale, a celei de marketing, a științelor politice și a științelor informației, abordează fundamentele conceptului de „știri false” (fake news) explicând ce reprezintă, de ce a devenit o problemă semnificativă și cum se diferențiază epoca modernă prin rapiditatea și amploarea fenomenului. Este un volum cheie, unul dintre cele mai fundamentate pe cercetare, care pune bazele înțelegerii impactului știrilor false și a mecanismelor psihologice ce le susțin. Autorii subliniază faptul că știrile false nu sunt o invenție recentă, ci, vorba aceea, un fenomen antic și de demult, cunoscut sub diverse forme precum propaganda sau dezinformarea strategică. Istoria este plină de zvonuri și informații fabricate utilizate ca arme politice sau strategice. Totuși, în prezent, doi factori cheie diferențiază știrile false: viteza de răspândire, limitată în trecut de mijloacele tradiționale de comunicare și accesibilitatea la public, pentru că azi oricine poate crea și distribui conținut online, eliminând filtrele tradiționale de verificare.
Știrile false nu sunt doar o provocare tehnologică, ci și una psihologică și socială. În era digitală, știrile false sunt mai bine organizate și mai greu de identificat din cauza interfețelor complexe ale rețelelor sociale și a tendinței platformelor de a favoriza conținut viral. O idee importantă este că știrile false sunt prezentate deliberat ca fiind adevărate, cu scopul de a manipula publicul. „Camuflaj” care le face periculoase, deoarece oamenii tind să le perceapă ca fiind credibile, mai ales atunci când se aliniază cu opiniile lor. Autorii notează că termenul „știri false” este folosit deseori ambiguu. Poate desemna informații fabricate, dezinformare intenționată sau chiar știri neplăcute pentru anumite grupuri politice, ceea ce complică și mai mult identificarea și combaterea lor.
Știrile false au trei elemente constitutive: intenționalitate – sunt create cu scopul de a înșela publicul, aspect veridic – sunt prezentate într-un mod care le face să pară legitime și credibile, cu scopuri specifice – pot fi utilizate pentru câștiguri financiare (clickbait), influențarea opiniilor politice sau destabilizarea unor instituții. Ele nu sunt totuna cu distribuirea involuntară a informațiilor inexacte. O paranteză fie-mi permisă, ne putem ancora în analiza cărții având în minte ultima idee expusă aici coroborată cu ceea ce tocmai a traversat Romania la finalul anului 2024, odată cu alegerile prezidențiale, că să avem în vizorul studiului sau examinării noastre un exemplu concret din imediata noastră apropiere, atât temporală, cât și proximală.
În context politic, știrile false pot influența alegerile prin amplificarea narativelor care servesc unui anumit scop ideologic. Mai mult, ele subminează încrederea în sursele tradiționale de informație, cum ar fi jurnaliștii sau cercetătorii, ceea ce creează un mediu în care totul poate fi perceput ca fiind relativ.
Poate că cea mai importantă întrebare, nu ușor de analizat, dar absolut predictibil de înțeles, adresată spre analiză este: de ce credem știrile false? Un răspuns scurt și foarte la îndemână de priceput este acela că purtăm cu sau în noi înșine vulnerabilități cognitive. Unul dintre ele e efectul de familiaritate. Atunci când o informație este repetată de mai multe ori, ea devine mai credibilă. O afirmație falsă despre un politician, repetată în mod constant, devine acceptată ca adevăr de unii indivizi. Autorii explică faptul că mintea umană preferă să evalueze veridicitatea informațiilor pe baza simplității cu care acestea sunt procesate, iar știrile false exploatează acest mecanism prin repetare constantă. Un altul este biasul de confirmare, un mecanism care interferează într-o largă formă și în alte chestiuni din sfera psihologiei umane. Oamenii tind să accepte mai ușor informațiile care confirmă convingerile lor preexistente și să le respingă pe cele care contrazic aceste convingeri. Persoanele care susțin o anumită ideologie politică sunt mai dispuse să creadă știri care susțin punctul lor de vedere, indiferent de veridicitatea acestora. Acest lucru face ca știrile false să găsească un teren fertil în grupurile unde opiniile sunt omogene. Practic, ceea ce se întâmplă efectiv este „pierderea busolei informaționale”. Într-un peisaj media în care știrile false coexistă cu informațiile reale, publicul poate deveni confuz și chiar cinic, renunțând să mai caute adevărul. Mai mult, algoritmii platformelor de socializare favorizează adesea conținutul extrem sau emoțional, care este mai susceptibil de a deveni viral. Știrile false sunt de obicei concepute să fie senzaționale, iar acest lucru le oferă un avantaj competitiv în fața informațiilor corecte, dar mai puțin dramatice.
Deci, un al treilea factor esențial de menționat este influența emoțiilor: știrile false sunt adesea construite pentru a declanșa răspunsuri emoționale puternice, precum furie sau frică. Emoțiile intensifică distribuirea informațiilor fără o evaluare critică prealabilă. Un al patrulea factor important de menționat și adesea uzitat în discursul public din România, în ceea ce privește educația, dar nu numai, este lipsa gândirii critice. Mai mulți oameni decât am dori să credem nu dispun de abilități de analiză critică pentru a evalua sursele informațiilor sau pentru a recunoaște conținutul manipulator. La acest factor se adaugă faptul că sursele de informare se multiplică exponențial și devin mai dificil de survolat și de evaluat sursele credibile, ceea ce face tot mai complicată discernerea între fals și autentic.
Consecințele răspândirii știrilor false asupra mai multor aspecte sociale sunt nenumărate, dar vom aminti câteva dintre ele. Dezinformarea contribuie la pierderea încrederii în mass-media, guverne și instituții academice, deci la eroziunea încrederii în instituțiile statului. Când publicul nu poate distinge între surse credibile și cele fabricate, toate informațiile devin suspecte. Tot am amintit de cazul alegerilor prezidențiale din România: campanii de fake news care subminează încrederea în alegerile democratice. Știrile false întăresc diviziunile existente creând „bule” informaționale în care grupurile interacționează doar cu surse care le susțin opiniile, astfel dialogul între grupuri devine dificil, iar societatea se fragmentează, consecințele fiind polarizarea socială și deciziile greșite.
Provocările în combaterea știrilor false nu sunt mai puțin numeroase. Rețelele sociale prioritizează conținutul care generează interacțiuni, favorizând știrile senzationale și, implicit, pe cele false. Deși corecțiile sunt necesare, ele au un impact limitat. Odată ce o informație falsă este acceptată, ea devine greu de eliminat din memoria colectivă. Într-un climat de neîncredere, cine decide ce este adevărat devine o întrebare controversată. Cât de gravă e problema știrilor false? Capitolul scris de Benjamin A. Lyons, Vittorio Merola și Jason Reifler, explorează modul în care percepțiile publicului asupra gravității fenomenului de știri false sunt influențate de informațiile de context. Autorii pun accent pe faptul că percepțiile publice sunt deseori distorsionate de lipsa de înțelegere a contextului general al problemei. Publicul are tendința să exagereze gravitatea fenomenului, mai ales când nu există informații clare care să pună problema în context. Autorii explică faptul că, în lipsa unui punct de referință (de exemplu, cât de frecvente sunt știrile false comparativ cu cele reale), oamenii tind să își formeze opinii bazate pe anecdote sau pe expunerea lor personală. Dacă o persoană vede mai multe titluri șocante pe rețelele sociale, este mai probabil să creadă că majoritatea informațiilor din acel mediu sunt false, deși în realitate proporția știrilor false este mai mică. Este subliniată importanța oferirii unor informații contextuale clare pentru a ajuta publicul să înțeleagă amploarea reală a fenomenului. Două exemple mi s-au părut important de reținut: proporția reală a știrilor false față de cele reale și impactul concret al știrilor false asupra deciziilor electorale sau a sănătății publice. Fără aceste informații, publicul poate deveni fie prea alarmat, fie complet apatic, ceea ce afectează eforturile de combatere.
Un aspect crucial discutat în Psihologia Fake News este discrepanța dintre ceea ce cred oamenii despre știrile false și realitatea problemei. Cei care sunt mai expuși la știrile false tind să perceapă problema ca fiind mai gravă. Expunerea frecventă la fake news poate duce la pierderea încrederii în toate sursele de informație, inclusiv cele credibile. Una peste alta, ce se poate face pentru a combate acest fenomen, în care ne găsim azi mai mult ca niciodată, sunt câteva lucruri, le voi aminti aici doar pe unele: învățarea publicului să adreseze întrebări critice despre sursele de informație, deci educație media, platformele de social media ar trebui să furnizeze mai multe detalii despre cum clasifică și semnalează știrile false, adică o mai mare transparență a platformelor, comunicare clară în care instituțiile și organizațiile de combatere a știrilor false trebuie să ofere statistici clare despre amploarea și impactul problemei, modificarea algoritmilor, platformele ar trebui să prioritizeze știrile din surse verificate, etichete de avertizare, știrile suspecte ar trebui marcate vizibil pentru utilizatori.
Altfel, fără aceste măsuri, viitorul va arăta mai gri decât putem previziona.
