Vineri, 25 aprilie 2025, la Muzeul „Ion Jalea” – Constanța, a avut loc vernisajul expoziției „O viață dedicată restaurării”, pe care am avut onoarea să o prezint publicului. Expoziția este dedicată operelor de artă restaurate de-a lungul timpului de doi experți restauratori de prestigiu: dr. Dana Postolache și dr. Ioan Darida. 

Într-o definiție foarte scurtă, restauratorii sunt pentru operele de artă ceea ce reprezintă doctorii pentru oameni. Cunoștințele lor avansate combină arta și știința: pe lângă calitățile artiștilor pictori sau sculptori, ei stăpânesc noțiuni de chimie – organică și anorganică –, fizica materialelor și folosesc tehnologii avansate, precum radiografierea cu raze X, analiza prin spectrometrie infraroşu sau ultraviolet. Munca lor, adesea rămasă necunoscută, asigură perenitatea operelor de artă. 

Să ne gândim, de pildă, la pictura în ulei. În acest caz, există, în mod obișnuit, patru straturi, care înseamnă tot atâtea materiale diferite: suportul (de obicei, pânza, dar și cartonul, panoul de lemn), grundul, stratul de culoare (pigmenții amestecați cu ulei) și vernis-ul (stratul protector transparent, pe bază de rășini). Acestea interacționează între ele și îmbătrânesc în timp. În plus, pot apărea deteriorări din multiple cauze: conservare improprie (nerespectarea microclimatului, a condițiilor de temperatură, umiditate, iluminare), șocuri mecanice (ciocniri, zgârieri), calamități (inundații, incendii). De fiecare dată, procesul de restaurare este gândit țintit,  în funcție de gravitatea deteriorării, acționându-se specific, cu instrumentele și materialele cele mai adecvate. Uneori este necesar transferul unei pânze pe un alt suport, mai rigid, prin maruflaj (o pânză mai subțire pe una mai groasă sau pe lemn); alteori, dacă există lacune în stratul de culoare, trebuie efectuate regrunduirea și reintegrarea cromatică (prin diverse procedee, ca tratteggio – cu linii fine, aplicate paralel și urmărind formele). Cazuistica este extrem de variată.

În decursul unei cariere de peste 30 de ani, cuplul Dana Postolache–Ioan Darida a executat un număr impresionant de lucrări de conservare-restaurare a componentelor artistice din monumente istorice de importanță națională și internațională – unele clasate UNESCO –, laice și religioase, între care: Biserica Mănăstirii Stavropoleos, Bucureşti (1995-1998); Banca Naţională a României – sediul Chrissoveloni, Bucureşti (1996); Biserica Mănăstirii Neamţ, jud. Neamț (1997); Biserica de lemn „Naşterea Maicii Domnului”, Ieud Deal, jud. Maramureș (1999-2011); Palatul Brâncovenesc de la Mogoşoaia, jud. Ilfov (2002); Complexul Naţional Muzeal „Curtea Domnească”, Târgovişte, jud. Dâmbovița (2007); Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, Rozavlea, jud. Maramureş (2008 și 2010-2016); Biserica „Sf. Ioan Evanghelistul”, Apoldu de Jos, jud. Sibiu (2008); Biserica „Sfântul Nicolae”, Mănăstirea Probota, jud. Suceava (2008); Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Poiana Sibiului, jud. Sibiu (2009); Biserica „Cuibul cu barză”, Bucureşti (2009); Biserica „Cuvioasa Paraschiva”, Margina, jud. Timiş (2011); Biserica „Sfinţii Arhangheli”, Topoloveni, jud. Argeş (2012-2013); Biserica „Înălțarea Domnului”, Mănăstirea Golia, Iași (2016); Biserica „Duminica Tuturor Sfinților”,  Mănăstirea Antim, București (2016); Bisericile „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” și „Sf. Nifon”, Mănăstirea Zamfira, jud. Prahova (2017-2021); Bisericile de lemn cu hramul „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil”, din Plopiș, jud. Maramureș, și de la Mănăstirea Jercălăi, jud. Prahova (2017-2021); Palatul CEC din București (2020); Castelul Huniade, Muzeul Banatului, Timișoara (2020); Biserica „Buna Vestire” din Tulcea (2020); Academia Militară din București (2022); Palatul Finanțelor din Oradea (2022); Domul Romano-Catolic din Timișoara (2017-2023). 

Minuțiosul și laboriosul proces de restaurare a componentelor artistice – executate în diverse tehnici: pictură murală și pe lemn, stucaturi și lemn policrom, stucomarmură etc – ale unora dintre aceste monumente este ilustrat în expoziție prin colaje de fotografii grupate în 24 de panouri de mari dimensiuni, dispuse pe șevalete la etajul muzeului. Tot aici, o selecție extinsă de imagini documentare, în format electronic, rulează în buclă pe un monitor. 

La parterul muzeului, expoziția include câteva obiecte de artă restaurate de cei doi specialiști, însoțite de fișele lor descriptive: două icoane în tempera pe lemn din sec. al XIX-lea, ambele reprezentându-l pe Iisus Hristos Pantrocrator (una din 1833, provenită de la Biserica Tuturor Sfinților, din Câmpulung, jud. Argeș; cealaltă din 1886); trei picturi în ulei pe pânză – Portret de femeie (1903) de un artist anonim, Portret de tânăr cu trandafir (1884) de Fidelis Walch, pictor austriac de origine, ajuns în Principatele Române, și un Proschinitar cu scene (sec. XIX); un Înger – sculptură policromă poleită (sec. XVIII, provenit de la Domul Romano-Catolic din Timișoara) și două Uși împărătești (sec. XVIII-XIX) în tempera pe lemn.

Dana Postolache – pentru cei care nu o cunosc: fiica reputatului istoric de artă Florica Cruceru, cea care a fost prima directoare a Muzeului de Artă Constanța, pentru mai bine de două decenii  (1961–1984) – a evocat relația afectivă pe care o are cu orașul nostru, unde și-a petrecut copilăria și adolescența (motiv pentru care a dorit ca expoziția să aibă loc aici) și a ținut să mulțumească echipei de tineri restauratori pe care i-a coordonat de-a lungul timpului – fie în atelierul personal din Str. Sandu Aldea din București, fie pe șantierele de restaurare din toată țara –, ca manager al propriei firme de conservare-restaurare și expertiză, S.C. Danart Import-Export SRL, reliefând rolul formativ pe care l-a jucat în cariera acestora. 

În cadrul evenimentului a avut loc și prezentarea revistei Caietele restaurării 2024 (vol. 13), publicație anuală a asociației ACS (Art Conservation Support), despre care a vorbit pe larg Ioan Darida. El este, de altfel, și membru fondator al Filialei Artă Plastică Religioasă şi Restaurare din cadrul U.A.P.R. (Uniunea Artiștilor Plastici din România). Revista, bogat ilustrată, reunește texte de specialitate despre cele mai reprezentative rezultate ale muncii de conservare și restaurare din România.    

Dana Postolache și Ioan Darida și-au împărtășit experiența acumulată și prin cursuri de conservare şi metodologia restaurării picturii, pe care le-au predat, ca lectori, la mai multe universități din țară: Universitatea Pitești; Universitatea Națională de Arte, București; Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu; Universitatea Craiova, Facultatea de Teologie Ortodoxă. De asemenea, sunt coautori, cu Florica Cruceru, ai Dicționarului Artiștilor din spațiul românesc: 1700-1920 (Editura ACS, București, 2019). Dana Postolache este autoarea volumului Tehnologia lucrărilor de restaurare la monumente cu structura din lemn, Biserici de lemn (Editura Haco Internațional, Ghimbav, 2019), iar Ioan Darida a publicat Ghidul Colecționarului: cum păstrăm obiectele de artă din colecții particulare (Editura ACS, București, 2017). Cei doi au semnat numeroase articole în reviste precum Caietele restaurării, Journal of Spectroscopy, Restitutio, Status Quo, Arcolmagazin, Museum – studii şi comunicări ș.a. Ambii dețin titlul de Doctor în arte plastice și decorative, cu teze susținute la Universitatea Națională de Arte București în 2012. Performanțele profesionale ale Danei Postolache și ale lui Ioan Darida au fost recunoscute și răsplătite cu mai multe premii, dintre care amintesc: Premiul UNRMI (Uniunea Națională a Restauratorilor de Monumente Istorice), acordat la Trienala Națională de Restaurare, în 2022, pentru restaurarea componentelor artistice din Catedrala Romano-Catolică din Timișoara, și în 2019, pentru lucrările de conservare-restaurare de la Biserica Mare a Mănăstirii Zamfira, jud. Prahova (pictată de Grigorescu); în 2017, Ordinul „Sanctus Stephanus” din partea Patriarhiei Române, pentru restaurarea iconostasului de la Biserica Domnița Bălașa, București. 

Expoziția va rămâne deschisă pentru aproximativ două săptămâni.