Programul expozițional 2025 al Muzeului de Artă Constanța a debutat în forță cu expoziția pictorului Gheorghe I. Anghel (1938–2024), prima retrospectivă postumă a artistului. Deschisă în perioada 15 ianuarie–2 martie, în cele patru săli de la parter, expoziția a fost vernisată în data de 5 februarie, în prezența unui public numeros și a unor distinși vorbitori.  

În cuvântul de deschidere, Lelia Rus-Pîrvan, directoarea muzeului, a amintit că reputatul artist, timp îndelungat profesor la catedra de pictură a Universității Naționale de Arte din București (UNArte), a fost, începând cu anul 2000, și unul dintre primii dascăli de specialitate la Facultatea de Arte – recent înființată pe atunci – a Universității „Ovidius” din Constanța. Petru Lucaci, președintele Uniunii Artiștilor Plastici din România, a calificat expoziția drept „mega-eveniment” și a evocat momentul când și-a început cariera didactică la București, ca asistent la catedra de pictură condusă la acea vreme de Gheorghe I. Anghel, cu care mai târziu a fost coleg și în Grupul „8 Art +”. Apreciatul critic de artă Cristian-Robert Velescu a creionat profilul pictorului-rafinat intelectual, cu bogate lecturi și a cărui creație stă sub semnul spuselor lui Leonardo da Vinci: la pittura è una cosa mentale. Plasând arta lui Anghel în categoria Clasicului, atât prin tematică – întoarcerea la perioadele clasică și elenistică din arta Greciei antice –, dar și în înțelesul de principiu al armoniei și echilibrului, Velescu a propus un exercițiu de imaginație, în care ar fi curatorul unei expoziții ipotetice a artistului. Ar vedea atunci picturile lui Anghel așezate alături de câteva ale lui Pallady, în special de Toujours du Baudelaire, ca reper. În ce privește locul ideal al expoziției, ar opta pentru Muzeul Termelor din Roma, dar, dacă nu ar fi posibil, și Constanța i s-ar părea un spațiu adecvat, cu condiția să combine Muzeul de Artă și cel de Istorie și Arheologie, pentru ca picturile lui Anghel să intre în rezonanță cu vestigiile antichității.

Aș adăuga că o scenografie perfectă pentru o astfel de expoziție ar fi, tot în perimetrul dobrogean, ruinele anticei cetăți Histria. În acest decor, ar putea avea loc simultan un performance conceput de soția artistului, prof. univ. dr. Unda Popp, coordonatoarea departamentului modă de la UNArte, care să-și costumeze studenții à la grecque. Continuând incursiunea în opera artistului, Velescu a decelat patru straturi intercomunicante: stratul cel mai adânc, depozitar al inteligenței creatoare a artistului (de altfel, conceptul de inteligență vizuală îl preocupa constant pe Anghel); cel al senzualității cultivate; cel în care s-au acumulat trăirile profunde (năzuințe, repulsii, spaime, dar și fericire, extaz); în fine, stratul livresc, cu informația culturală cea mai generoasă, situat la suprafață, ca un „vernis al tabloului”, cel mai aproape de ochiul privitorului. O vizită în atelierul artistului din strada Pangrati a fost prilejul cu care criticul și-a descoperit afinități literare cu eruditul pictor, de pildă preferința pentru doi poeți greci majori ai secolului XX, Konstantinos Kavafis și Giorgos Seferis. La final a luat cuvântul fiul artistului, Ion Anghel, el însuși pictor și profesor la UNArte. Îmbrăcat special cu hainele de atelier ale tatălui său, acesta a mărturisit că a avut ocazia să afle multe aspecte, adesea minunate, din laboratorul de creație al lui Gheorghe I. Anghel, dar că – pentru moment – consideră că trebuie să rămână secrete, spre a stârni în continuare curiozitatea. A dezvăluit totuși că cea mai mare neliniște a tatălui său era de a decide când să aplice ultima tușă într-un tablou, invocând procesul revenirilor multiple: „dacă ar exista posibilitatea studierii celor peste 40 de picturi din expoziție cu aparatura folosită în zona restaurării [radiografiere cu raze X], atunci am vedea, de fapt, peste 400 de lucrări”. În ciuda acestor elaborate stratificări, a lucrului în etape temporale diferite, picturile lui Anghel mi-au dat întotdeauna impresia unei extraordinare spontaneități, de parcă ar fi fost executate alla prima.

Fiul artistului a prezentat publicului și o bucată de hârtie găsită într-o mapă a tatălui său, pe care acesta își notase gândurile cu penița, cândva în 2003: „Privesc cu împăcare la timpul care va urma și cu revoltă la trecut, când risipeam zilele cu tot felul de ușurătăți. (…) Acum de-abia înțeleg cât de mult i–am iubit pe cei ce m-au urât și cât de puțin i-am iubit pe cei ce mă iubeau.” Fragmentul cu prețioasele însemnări olografe, având valoare aproape testamentară, a fost oferit directoarei muzeului, cu sugestia de a-l include în expoziție până la finisaj.  

  Probabil dintr-o anumită pudibonderie, vorbitorii au evitat să menționeze explicit puternica încărcătură erotică – scenele de amor și banchet antic – care traversează întreaga creație a artistului, combinând „mitologiile personale”, proiecțiile fantastice și spiritul ludic. Seriile Amazoane, Banchete (cu trimitere la Banchetul lui Platon), În vizită la curtezane, Fetele din orașul meu amintesc de misterele dionysiace, bacchanale sau orgiile din antichitatea greco-romană. Rafinamentul plastic anihilează însă orice posibilă alunecare spre vulgar. Aceste lucrări se înscriu în principiul filosofiei antice grecești kalokagathia, prin care, în căutarea perfecțiunii, eticul era echivalat cu esteticul, virtuțile morale se îngemănau cu calitățile frumuseții fizice. În opera lui Anghel, el însuși provenind dintr-o familie cu vechi rădăcini în Grecia, apollinicul și dionysiacul – cei doi poli estetici între care pendula arta antică greacă – își dispută permanent supremația. În alte lucrări trimiterile la figurativ sunt sublimate în abstract: Kalipso, Eclipsa, Erupția. Picturile lui Anghel – executate fie câte una, fie ca diptic, triptic sau poliptic, uneori cu compoziții casetate – sunt guvernate de legile picturalității pure: rafinament cromatic, echilibru clasic, suprapuneri și reveniri care dau impresia de palimpsest, transparențe fluide și împăstări carnale ale materiei, tentă plată și tentă vibrată, elemente volumate prin lumini și umbre juxtapuse desenului de linie. Scrisul – adesea incizat în pasta de culoare și mimând pe alocuri alfabetul grec, fie cu rol descriptiv (indicând nume de personaje sau titlul lucrării), fie doar ca semn plastic – joacă un rol important în economia imaginii, reflectând și aplecarea artistului către literatură, ca cititor avid, dar și ca autor al unor volume de poezie sau proză, unele cu tentă memorialistică: Vara cu serile lungi (2006), Cuvintele din spatele imaginilor (2008), Scrisoare pentru Semira (2014). Dorința de a ieși din spațiul bidimensional al pânzei l-a condus la colaj, prin obiecte ceramice în relief expuse pe panou (Filopatul, Adam și Eva, Kiron, Europe, După-amiaza unui faun), ajungând până la obiecte sculpturale perfect tridimensionale: seria de Capcane pentru muze, în care figurine ceramice reprezentând păsări, siluete feminine sau personaje hibride (cap de femeie și corp de pasăre) se află încarcerate într-un fel de cuști-colivii metalice, invitând parcă privitorul să le elibereze. 

Există în opera artistului o arheologie a memoriei, care explorează miturile bazinului mediteraneean, preponderent ale Greciei antice – lumea zeilor, a eroilor, dar și a muritorilor de rând –, în care instinctul de viață /iubirea și moartea, Eros-ul și Thanatos-ul (prezente și în teoriile lui Freud), sunt linii călăuzitoare. Artist complex, Anghel are capacitatea de a surprinde strălucirea decadentă a unei lumi care se stinge, la fel ca în Amurgul zeilor de Wagner. Nostalgia spațiului marin și a călătoriei pe apă care în vechime crease punți între civilizații se resimte în arta pictorului. În tinerețe, acesta a cochetat cu ideea de navigator și a trecut prin Școala militară de marină de la Galați, luând în paralel lecţii de desen şi pictură cu Lola Schmierer Roth, pentru a se dedica apoi unei cariere artistice. A absolvit, la clasa lui Ion Marșic şi Catul Bogdan, Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” (azi UNArte) din Bucureşti, unde mai târziu va deveni chiar el profesor. Simptomatice pentru direcția tematicii marine sunt lucrările Aventurile lui Odyseu, Întoarcerea lui Odyseu, Iubita mea Frine (Pracsitele), Corabia cavalerilor, Banchetul lui Don Giovanni. Prima retrospectivă postumă Gheorghe I. Anghel își găsește, așadar, cel mai potrivit loc la malul mării. La finalul expoziției, patrimoniul Muzeului de Artă Constanța se va îmbogăți cu lucrarea sa În vizită la curtezane (2010), donată de fiul artistului.