O undă de șoc a traversat lumea editorială românească la sfârșitul verii, când Consiliul Concurenței s-a luat la trântă cu șase edituri și librării și o asociație profesională care activează în piața de carte (Curtea Veche, Humanitas, Nemira, Publica, librăriile Cărturești, librăriile Humanitas și Asociația Editorilor din România), amendându-le cu sume ce totalizează 6 milioane de lei pentru o presupusă „înțelegere anticoncurențială”. Speța, deși încurcată la prima vedere, se vădește, dincolo de tehnicalități, cât se poate de simplă dacă cercetezi cu bună-credință situația de la care a pornit această gâlceavă costisitoare din care au de pierdut câțiva jucători de top din poate cea mai necăjită industrie de la noi. A urmat un război al comunicatelor de presă, din care am reținut declarația de un lejer cinism a vătafului Consiliului Concurenței: „Este o amendă care reprezintă jumătate din profitul pe anul anterior. Evident ca să pierzi jumătate din profitul dintr-un an e o sancțiune importantă, dar totuși rămâi pe profit, nu treci pe pierdere”…

Pe scurt: Bookster, companie ce furnizează sub formă de împrumut contra-cost cărți către marile companii (acestea oferind abonamente angajaților, deci nu se poate vorbi despre o inițiativă dezinteresată de culturalizare a boborului corporatist), a fost boicotată de mai multe librării și edituri membre ale Asociației Editorilor în virtutea faptului că Bookster, înființată în 2013 ca bibliotecă publică cu acces gratuit, este de fapt o afacere foarte profitabilă care nu plătește nici drepturi de autor scriitorilor ale căror cărți le recirculă, nici impozite la stat. De altfel, încă din 2017, editurile ar fi somat Bookster, prin intermediul unei case de avocatură, să înceteze aceste practici ce prejudiciază autorii operelor închiriate, reclamând-o în instanţă doi ani mai târziu pentru fapte de concurenţă neloială. Consiliul Concurenței a ales însă, chiar în absența unor probe irefutabile care să demonstreze că editurile și librăriile s-ar fi coordonat într-un „cartel”, să le sancționeze tocmai pe acestea.

Pentru cei care au deschis aparatele mai târziu, România are o piață de carte de 60 de milioane de euro anual (spre comparație, în Germania vorbim de o piață de 9,4 miliarde de euro), iar potrivit unei recente statistici Eurostat, 29,5% dintre români au citit o carte în ultimul an, ceea ce ne plasează pe ultimul loc în Europa (unde 70% dintre estonieni sau finlandezi și aproape 60% dintre sloveni citesc…).

Cine mai poate spune că „România educată” nu este un triumf istoric?