Revista Tomis

MaParlo

TERRA

ESTE INIMA UNEI FIINȚE
Mai mari
Si mai departe
De propria inimă
Decât respirația de gând

O celulă cu două nuclee
care se luptă între ele
asta e Umanitatea
adică Planeta asta
cu oamenii de pe ea
Când e ca o cățea cu păduchi
Când ca o coroană cu diamante
Care acum progresează
Iar mâine se bagă înapoi
În peșteră la somn
Și noi ne hrănim din ea
În mare parte fără să știm
Că e susținută de aparate
Mai mult moartă decât muribundă
Așa cum necrofagii uită că au fost gorile
Când erau mici
Și se hrăneau doar cu fibre
Din toată
Verdeața dată de pământ
Din toată
IARBA CU SEMINȚĂ
Din toți pomii roditori
Care să facă rod după soiul lor
Că și omul crește copii
După chipul său
Care trebuie să mențină tradiția
De a-și viola mama
Și de a se lăsa pe mâna butonului
Acest vrăjitor al secolului XX
Care face să se întâmple tot deodată
Prin vârful degetelor
Și bagă repede sub covor
Tot praful din casă
Și-ți mângâie nevasta în locul tău
Îți adoarme copiii
Îți face cafeaua
Îți aprinde lumina mai ales
Dar îți împlinește și contractul
Cu firma de euthanasiere
Din Elveția
Unde totul a fost neutru dintotdeauna
De parcă între granițele acestei țări
Se rupe matrixul
Și visul nu mai are loc
E o țară de delfini
Care nu dorm niciodată
Pentru că ne veghează pe toți
În timp ce ne certăm pe religii,

Claudiu Komartin

Poem

să-i asculți respirația
șuierătoare, întretăiată,
să te temi și să speri, să dormi
iepurește, poate chiar să te rogi
deși n-ai învățat pâna la vârsta asta
vorbele nimerite,

Mugur Grosu – Colivia

Poet, publicist, artist vizual și performer implicat în proiecte de activism civic, Mugur Grosu (n. 1973, Constanța) a debutat literar în „Tomis” (1990) și a fost,