Thrillerul cu accente de comedie neagră One Battle After Another (2025), în regia lui Paul Thomas Anderson, adaptează cu mare libertate romanul lui Thomas Pynchon, Vineland (1990). Când lupta nu se încheie niciodată, oricât de fidel ai fi unui ideal, te abați de la drum. Riscul este să-ți pierzi din concentrare. Un alt risc este să mori. Iar la fiecare pas este amenințarea închisorii. 

One Battle After Another așază lentila asupra condiției outsider-ului, asupra codurilor pe care fugarii le au de respectat pentru a-și asigura supraviețuirea; zădărnicirea planurilor de a o prinde pe Willa, goana după distrugerea probelor unei paternități ilicite fac din cel mai recent film al lui Paul Thomas Anderson un soi de western amețitor, energizant. Ultimele secvențe, în care mașinile rulează pe drumurile pustii, meandrate, ale unei Californii aride dau o stare de vertij, impresia că ești într-un roller coaster care se mișcă vertiginos și trepidant. Odată cu eliberarea imigranților reținuți în centrul de detenție Otay Mesa Detention Center, Perfidia îl umilește pe militarul de serviciu, colonelul Steven J. Lockjaw, care devine obsedat de prinderea ei. Pe fundalul bombardărilor repetate ale unor instituții publice și bănci, Pat și Perfidia se iubesc nebunește. Obsesia lui Lockjaw este augmentată de caracterul neînfricat al Perfidiei, pe care o prinde în clipa în care pune o bombă într-o clădire a statului. După ce își trădează colegii de luptă, Perfidia fuge din casa pe care colonelul i-o pusese la dispoziție și i se pierde urma.

Multe scene urbane se îngemănează cu instituții care explodează ori cu spații de detenție, cartiere favelizate, camere meschine de hotel sau spații ale retragerii, tunele de salvare care activează instinctul de supraviețuire și necesitatea de a pune în practică tehnici și tactici de luptă. Strategia de a juxtapune destinul eroilor din gruparea revoluționară French 75 (care salvează imigranți) și lupta pe care o demarează ofițerul Lockjaw pentru a o prinde pe tânăra Perfidia Beverly Hills este redată cu mult umor, într-un ritm antrenant. După ce Perfidia dispare, ofițerul Lockjaw demarează urmărirea unui fost membru revoluționar din gruparea French 75, „Ghetto” Pat Calhoun. „Povestea” este continuată de „Ghetto” Pat Calhoun, care preia identitatea unui mort și se retrage cu fiica lui și a Perfidiei într-o comunitate de imigranți. 

Rolul revoluționarului (Leonardo DiCaprio) care se erijează în pater familias și hotărăște să părăsească gruparea de dragul fetiței abia născute de Perfidia i se potrivește foarte bine, mai ales că mama alege lupta. Frica amestecată cu adrenalina, tandrețea altoită pe libertatea absolută generează o perfectă reprezentare a ipostazei paterne și a laturii insurgente a tatălui. Sean Penn (în rolul colonelului Steven J. Lockjaw) este în formă, în ciuda vârstei, iar interpretarea echilibrată a lui Benicio del Toro (sensei Sergio St. Carlos) ca profesor de arte marțiale ce devine un soi de vademecum pe drumurile americane pentru fugarul Pat Calhoun (devenit Sam Ferguson când fuge alături de micuța Willa departe de amenințarea colonelului, luându-și o nouă identitate) te face să te îndrăgostești de el iar și iar: flegmatic, generos, incarnând o înțelepciune care liniștește. Se disting, deopotrivă, interpretarea Teyanei Taylor (Perfidia), a Reginei Hall (Deandra), cunoscută mai ales pentru rolul Brendei Meeks din Scary Movie. Chase Infiniti o interpretează pe Willa Ferguson, fiica Perfidiei Beverly Hills și a lui Lockjaw, un fel de amazoană care nu se lasă intimidată și reușește să se salveze din cursa de șoareci întinsă chiar de tatăl său biologic, care vrea să o anihileze. Alte apariții notabile ale tinerei actrițe de origine americană sunt cele din seria TV Presumed Innocent (2024), unde joacă alături de Jake Gyllenhaal și Ruth Negga și drama The Julia Set (în regia lui Niki Byrne).

Cel mai recent film al lui Paul Thomas Anderson are, totuși, câteva scăderi: dacă prima parte surprinde lupta pentru drepturile imigranților, o face mai degrabă într-o manieră edulcorată, în vreme ce a doua parte, mult mai alertă, schimbă perspectiva dinspre exterior spre interior, surprinzându-i 16 ani mai târziu pe cei doi actanți – fostul revoluționar și, de-acum, adolescenta Willa – într-un mediu aparent securizant, comod, până la operațiunea inițiată de colonel, cu scopul de a o captura pe fată și de a o anihila, în cazul în care se dovedește că i-ar fi tată. Ultimele 20 de minute sunt cele mai antrenante, fără dialoguri prea multe, doar schimbări neașteptate de perspectivă, repoziționări față de ideea de dreptate și justiție. One Battle After Another rămâne, totuși, un film care te menține în „poveste”, cu actori talentați și carismatici, dilematic și provocator.