În data de 18 iulie 2025, am avut plăcerea de a vernisa expoziția Confesiuni (desen, cologravură, grafică digitală) a artistei Loretta Lörincz Băluță, la Galeria”9 din Brașov – spațiu abil manageriat de președinta asociației culturale Artessentia, Victoria Țăroi Galbenu.
Expoziția a fost prezentată inițial anul trecut (în perioada mai – iunie 2024), la Muzeul de Artă Constanța, pentru a marca retragerea artistei din activitatea didactică, desfășurată de-a lungul a 42 de ani în Dobrogea – mai întâi la un liceu din Mangalia (1982–1990), apoi la Colegiul Național de Arte „Regina Maria” din Constanţa (1990–2024). Itinerată în orașul de la poalele Tâmpei, expoziția din acest an a fost concepută și ca un omagiu pe care artista – născută în orașul Săcele, jud. Brașov – îl aduce ținutului natal și profesorilor care i-au îndrumat primii pași spre artă.
Actuala expoziție a fost îmbogățită cu noi lucrări, create între timp și care s-au adaugat nucleului inițial expus la Constanța, iar panotarea a fost reconfigurată pentru a se adapta spațiului elegant al galeriei din Brașov.
După cum sugerează și titlul, Confesiuni, expoziția propune vizitatorilor un „parcurs inițiatic” în intimitatea operei grafice a artistei. Lucrările nu sunt grupate cronologic, ci pe criteriul tehnicii de lucru, iar temele circulă cu fluiditate de-a lungul expunerii și, uneori, își răspund în oglindă.
Primul ciclu este dedicat lucrărilor de cologravură, tehnică pe care artista a deprins-o în vremea studenției la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj–Napoca, de la profesorul său, cunoscutul grafician László Feszt. Cologravura împrumută principiile clasice de multiplicare ale gravurii în metal (tiparul adânc), dar placa de metal este acum înlocuită cu una de carton, pe care se lipesc materiale cu diverse texturi. În acest caz, suportul mai moale, nerezistând presiunii presei nu mai permite un număr mare de imprimări și impune un tiraj limitat, un fel de „ediție de lux”, care sporește prețiozitatea lucrărilor. Plaja tematică a cologravurilor Lorettei Băluță Lörincz este vastă. Lucrări ca Zbor, Forme ale libertății de gândire, Mesaj astral, Sub semnul verii sunt compoziții dinamice, în care formele fundamentale (pătrat, cerc, triunghi) și culorile vii (adesea contrastul de complementare orange-albastru) amintesc de abstracționismul lui Kandinsky și de teoriile sale exprimate în scrieri ca Spritualul în artă (1911) și Punct. linie. suprafață (1926). Unele lucrări sunt inspirate de Castelul Reginei Maria de la Balcic: Peisaj, Castelul reginei, Grădina în oglindă, Misterele Balcicului, dar și de universul marin: Comoara din adâncuri, După pescuit, Marină, Reflux, Saltul delfinului. Tema iubirii este reflectată în lucrările Suflete pereche și Din prea multă dragoste, cu motivul simbolic Yin-Yang al filozofiei chineze și cu cel al inimii stilizate, în conexiune cu cele inspirate de cărțile de joc, care formează un cuplu: Dama de inimă roșie și Valetul. Alte surse sunt poezia și grafica japoneze: seria În spirit de haiku și Maternitate. Acestora li se alătură două lucrări în care transpar umorul fin și spiritul ludic: Concurs de melci și Stație de cămile, cu reluarea în friză a elementului zoomorf.
Deși grafica este prin excelență un domeniu al albului și negrului, Loretta Lörincz Băluță s-a simțit mereu atrasă și de culoare. Uneori simte nevoia să se exprime și prin pictură, iar cologravurile sale sunt colorate, artista declarând într-un text confesional că, în lucrările de cologravură, a încercat să realizeze „un dialog între forme şi culori”, bazându-se pe simbolistica lor. Așa se explică trecerea de la rafinate formule monocrome (brun, sepia) la accente tonice de culoare (roșu, orange, albastru, verde).
Al doilea ciclu reunește printuri digitale pe pânză, artista fiind pasionată deopotrivă de tehnicile tradiționale și de cele contemporane, precum grafica pe computer, în dorința de a crea o punte între ele. S-a inițiat singură în programe de editare a imaginii, intervenind asupra versiunilor electronice ale propriilor cologravuri, atât la nivel formal (prin adăugare de noi elemente geometrice sau grafii libere de tip arabesc), cât și cromatic (prin intensificarea sau diminuarea contrastului, luminozității sau saturației culorii, uneori cu străluciri de neon sau efecte psihedelice), într-un joc de suprapuneri și transparențe, care modifică radical compozițiile inițiale, dând naștere unora noi.
Al treilea ciclu cuprinde negative ale unora dintre cologravurile sale (cu care fac pandant), ca opere de artă în sine, cu propriile texturi și materialități, și un grupaj de colaje cu fragmente de cologravuri pe suport de plexiglas alb, semitransparent, dând senzația că elementele figurate se desprind din peretele sălii de expoziție sau sunt desenate direct pe acesta.
În fine, al patrulea ciclu consistă în desene de mari dimensiuni (100×70 cm), executate în tehnică mixtă (creion, tuș, acrilic) pe hârtie. Sunt lucrări recente, care dau măsura stăpânirii desenului la nivel de virtuozitate. În trama compozițională, bazată pe trasee curbe și diagonale care conferă dinamism, cu multiple centre de interes, se întrepătrund fragmente de arhitectură urbană (clădiri de office-uri), elemente zoomorfe (o lume populată de elefanți, tauri, o leoaică, un măgar, păsări, pești, melci, albine) și, mai rar, antropomorfe, toate părând surprinse în spații distopice, post-apocaliptice, marcate de deformări perspectivale și anamorfoze. Totodată, ancorarea în realitatea contemporană este sesizabilă în lucrări ca Lupta pentru putere (cu două păsări de pradă supradimensionate care se atacă în aer și un șir de tancuri mici în partea inferioară), inspirată de conflictul armat actual dintre Rusia și Ucraina, sau Terra în agonie, care reflectă preocupările ecologice legate de viitorul planetei în contextul încălzirii globale și schimbării climatice. Motivul recurent al elefantului – căruia artista i-a dedicat o întreagă serie – simbolizează natura virgină, încă nealterată de civilizația umană. Este un simbol al forței, al puterii, dar și al vulnerabilității, căci, vânat de om pentru fildeș, elefantul a devenit o specie pe cale de dispariție. Compoziția Ochiul din spatele meu, cu un titlu sugestiv, preluat dintr-un vers al poemului Semn 7 de Nichita Stănescu, este, la rândul său, un elogiu adus ochiului ca organ al privirii și instrument prin excelență al artiștilor vizuali, dar și ochiului atoatevăzător al Divinității.
Expoziția va putea fi vizitată până la 12 august 2025. Extrem de coerentă conceptual, tehnic și tematic, expoziția Confesiuni a artistei Loretta Lörincz Băluță se oferă privitorilor cu genuinitate, ca o carte deschisă, invitându-i să exploreze sensurile imaginii și să le filtreze prin propriile gânduri și trăiri.
