Patru situații reale:
- De curând am pățit ceva ce de obicei nu mi se întâmplă, dar înțeleg că e destul de comun pentru majoritatea femeilor. Eram la o întâlnire în trei: eu, o directoare și un director, de la două instituții diferite. În încăpere a intrat un bărbat, care avea treabă cu directoarea și nu ne cunoștea pe noi, ceilalți doi. S-a întins peste masă și a dat mâna cu directorul, prezentându-se, și s-a întors către directoarea lui, ignorându-mă totalmente. Aveam două variante: să tac sau să reacționez. L-am atenționat, am întins mâna și m-am prezentat, ostentativ. Povestindu-i fiicei mele întâmplarea, ea a râs și s-a mirat că era prima dată pentru mine. O pățise, mi-a spus, de nenumărate ori, începând din copilărie.
- Nu demult am participat la un retreat al unei asociații din care fac parte, o asociație ce susține moderația în politică și respinge extremele, atât de stânga, cât și de dreapta. Unul dintre subiectele dezbătute a fost meritocrația și, legate de asta, necesitatea sau lipsa necesității cotelor de gen în ocuparea funcțiilor administrative și/sau politice. Evident, cu toții eram de acord că profesionalismul, competențele, evaluate prin concurs, trebuie să stea la baza promovării în funcții. Unii dintre colegi, de fapt, majoritatea, erau total împotriva cotelor de gen, considerându-le discriminatorii și susținând că trăim într-o societate în care femeile sunt egale în drepturi cu bărbații. Când mi-a venit rândul să vorbesc, i-am invitat să se uite în jur: în sală eram două femei și cincisprezece bărbați. Problema nu e egalitatea în drepturi, ci egalitatea de șanse.
- Fiica mea a fost într-o scurtă vacanță la munte cu încă patru fete de vârsta ei. Toate studente, până în 24 de ani. S-au dus să mănânce la un restaurant din centrul orașului Sinaia. Ospătarul a venit la masa lor și le-a întrebat, pentru început, glumeț, dacă ele știu „ce a zis vulpea la arici”. Spre final, cum erau vreo patru ospătari pe-acolo, unul dintre ei le-a zis, cu subînțeles: „dacă ne organizăm bine…”. Vă las să descoperiți singuri, printr-o simplă căutare pe internet, ce-a zis vulpea la arici și ce se întâmplă dacă ne organizăm bine. Pe drumul de întoarcere de la munte, patru hăndrălăi care băuseră și fumaseră tot drumul fără să le spună nimeni nimic au început să tragă de ușa compartimentului de tren (CFR) în care erau fiica mea și prietenele ei. Ele țineau ușa și încercau să sune la poliția transporturi. Două numere la care nu răspundea nimeni. Controlorul sau șeful de tren sau cum s-o mai numi era absent, trecuse doar să le verifice biletele. Până la urmă, au sunat la poliția dintr-o localitate prin care trenul urma să treacă și, după câteva ore de coșmar, polițiștii și jandarmii au urcat în tren și i-au luat pe scandalagii. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi reușit să țină ușa compartimentului închisă. Sau dacă ar fi fost într-un vagon, ca cele mai multe ale CFR, fără compartimente. Și mă mai întreb câte astfel de episoade au loc fără să aflăm despre ele.
- „Iubire, tu nu te compara cu ele, tu ești o femeie Extraordinară!” – este fraza pe care am auzit-o de câteva ori când încercam să temperez unele critici, unele ieșiri misoginoide la adresa colegelor (lui) de serviciu sau altor congenere ale mele criticate pentru vreun faux pas, intenționat sau nu. Cu toate că am continuat să observ și să încerc a tempera, multă vreme am luat-o ca pe un compliment, până ce, dintr-o dată, de curând, m-a lovit evidența: adică eu sunt un exemplar Extraordinar dintr-o „specie” în general inferioară? Că așa reiese logic. Mă alesese pentru că eram Extraordinară, sau simplul fapt că fusesem aleasă de El mă făcea Extraordinară? Eram o decorație la butoniera Lui sau invers?
Iar când renunți la privilegiul de a fi aleasa Lui ești automat decăzută și din rangul de Extraordinară? E subînțeles că nu ești suficient de Extraordinară ca să-ți menții poziția? Nu suntem oare considerate Extraordinare doar pentru că un El oarecare ne-a ales?
Dacă primiți astăzi o floare sau un cadou de la El, nu zic să nu vă bucurați, dar merită să meditați puțin la condiția femeii, în general, în societatea noastră.
