La casa de marcat de la mega

Am răsturnat cu disperare tot interiorul portofelului
Pe casa de marcat de la mega
,,mă scuzați că v-am făcut mizerie aici”
Numa monede, stele verzi
Ce vânt printre degetele mele rare și ce vâltoare-n ochii mei
Ce dans are limba în gura casieriței
Și ce scârbă în ridurile ei

Am răsturnat portofelul cu disperarea omului rămas fără bani
Adun sticle, îmi imaginez fețe
Când voi cere banii cash, valută cum spun oamenii importanți
Eu încă sunt sau nu un om de nimic

La 10 ani lumea are încă intimitate

Corpul ca o sită prin care se cerne făina invers
Satul ca o sită prin care se cerne făina invers
Copila ca o sită prin care nu se mai cerne nimic

andrei andrei și ionuț

La 10 ani lumea are încă intimitate
O copilă cu zulufi albi fuge de acasă
E o petrecere cu andrei andrei și ionuț undeva după castel
Rugi peste rugi și mamaie lasă copila în pace
O duce până la poartă și pleacă
Fata încurcă dreapta cu stânga
Coboară în râpa din sat, o ia după sunete
Se ține de creangă, creanga se rupe
Ea se rostogolește, spatele frecat de urzici
3 pui de câine, andrei andrei și ionuț
Cu mămăliga prinsă de blană, mămăligă caldă
Curăța și mânca
Curăța și mânca
Acolo a găsit-o mamaie 3 ore mai târziu
Erau aruncați puii, la 10 ani oricine e străin de el
Din ei ieșeau viermi
Corpul ca o sită prin care se cerne făina invers
Satul ca o sită prin care se cerne făina invers
Copila ca o sită prin care nu se mai cerne nimic

Ați avut vreodată orgasm din intimitate?

Ați avut vreodată orgasm din intimitate?
O mână îmi mângâie părul de pe ceafă
Una apasă tare unde
mă doare capul de la coadă
Posibilitatea de a mă frânge

Două îmi trec degetele printre coaste
atât de încet
Încât alergi, mă trec fiori pe șira spinării
Te-aș închide exact în bucla asta de timp

Pe muntele lui venus nu are
altcineva prioritate încă
două mâini, promit
Verifică fiecare superstiție
Caută semne ale norocului pe corp
Un deget? până la patru copii
Linia vieții? până și după nepoți

Mă atingi în continuare și sper să mai ai
în memorie alte
atâtea mii de teste

În casele voastre de florari

Pentru că stăm în același bloc
Mâncarea ne miroase la fel
V-am împrumutat prea mult oalele
Și gustul
Când veneați cu pomana de la 4
Eu vă așteptam ca un câine cuminte
dădeam din codiță
digerăm la fel acum
Și praful de pe mine
Mi-l strângeți voi
Eu vă spăl vasele și urc cu ele
stau pe vârfuri în prag
În casele voastre de florari
Miroase încă a jerbe și coroane

Să doarmă mai bine poemele noastre

Sper ca poemele noastre să doarmă mai bine.
Toți mi-au dorit un bărbat violent.
Universul orchestrează lucrurile într-un hal barbar.
Mi-am creat această imagine a progresului
Și m-am pișat pe mine de râs.

Soarele ne face piepturile să înflorească,
Aproape că ne-am dezbrăca, în fața lui, de drag.
Toate grumazurile blocate într-o mână de fier.
Ne deschidem piepturile ca pe un dulap,
Luăm condimentele greșite.

Recompensele sunt dulciurile lor,
Animalelor noastre,
Animalelor din noi.

Mă tot tânguiește măicuța mea
Pentru viitorul țării.
Și eu am ars cartofii uitându-mă la Ana Blandiana.

Cu pleoapele astupate ne jucăm de-a strigoii.
Facem balans pe sănătate,
Cu un picior mai sus decât celălalt.

Nu mă întoarce,
La cel mai mic vuiet, corpul meu va înclina spre tine.
E prea mică lumea să ne cuprindă crezurile.
Tu pe unde-ți umbli durerile de spate?

Ceva măreț

M-am prefăcut că aștept ceva măreț ca mititica din mine să se simtă protejată de tentații
Nasul nu-mi mai miroase bine când e singur și n-are confirmarea cuiva, nevoia atârnă, pielea singură nu se simte
Cum altfel păcăleala că bula e suficientă pentru sufletul pe care oricum calci zilnic
Așa am jucat hora de una singură până a apărut o mână să mă cuprindă și realizarea că nu mai pot accepta decât ce-mi păcălește mintea