Începând de astăzi, până în 1 februarie 2026, Muzeul de Artă Constanța găzduiește, în galeria de la etajul al treilea, expoziția-eveniment Și pământul e martor, cu lucrări semnate de Codrina Laura Ioniță. Proiectul expozițional aduce pe simezele muzeului constănțean memoria cutremurătoare a peisajului industrial din Cavnic și fragmente biografice referitoare la Ion Ioanid, autorul volumului Închisoarea noastră cea de toate zilele.
Potrivit organizatorilor, „lucrările Codrinei Laura Ioniță folosesc ruinele fostei administrații a minelor din Cavnic ca sursă de inspirație și cadru conceptual, explorând modul în care istoria suferinței se înscrie în peisajul fizic. Artista captează o atmosferă de intensă încărcătură emoțională, redând umbra violetă a frunzelor pe zidul scorojit, pata de soare printre geamurile zăbrelite, firul de apă ce curge printre dărâmături – o juxtapunere cromatică de roșu, negru, ciment și fier, unde natura a recuperat spațiul, lăsând copaci să crească prin ziduri. Vizitatorii expoziției sunt purtați simbolic pe urmele lui Ion Ioanid, evocând evadarea sa spectaculoasă din mina Cavnic și fuga prin pădurile Maramureșului și Bucovinei, până la bisericuța din Iacobeni, un simbol al speranței și al ajutorului nesperat. Pot fi vizualizate elemente esențiale ale tragediei și rezistenței, precum ruinele clădirilor, gura de mină Reiner (pe unde intrau și evadau deținuții) sau fragmente din memoriile lui Ioanid redate pe fâșii de hârtie”.
Expoziția este curatoriată de Maria Pașc, iar vernisajul, care va avea loc în 19 decembrie 2025, la ora 14:00, va oferi publicului ocazia de a interacționa cu artista și curatoarea, marcând deschiderea oficială a acestei expoziții de o mare importanță culturală și istorică.
Codrina Laura Ioniță este absolventă a Universității de Arte „George Enescu” din Iași – unde predă acum, ca profesor universitar, la catedra de Discipline teoretice, Facultatea de Arte Vizuale și Design – și a facultății de Filozofie a Universității „Al. I. Cuza” Iași. Este istoric de artă, autoarea mai multor volume, printre care Experiența tăcerii în opera de artă, Imanență și transcendență în arta abstractă și Invizibilul în arta abstractă a secolului al XX-lea. Are în palmares mai multe expoziții personale în România și în Franța, precum și participări numeroase la expoziții colective.
Personajul care i-a inspirat această expoziție, disidentul, scriitorul și jurnalistul de radio Ion Ioanid, s-a născut în 26 martie 1926, în județul Mehedinți. A fost arestat în 1949 și anchetat pentru o presupusă acțiune de spionaj, dar după câteva zile a fost pus în libertate, din totală lipsă de probe. Securitatea fusese înființată de curând, prin reorganizarea Siguranței Statului, și nu își definitivase încă metodele de acțiune. În iulie 1952 a fost arestat din nou, judecat și condamnat la 20 de ani de muncă forțată. După scurte întemnițări în Jilava și Oradea, a fost trimis, împreună cu un lot numeros, la mina de plumb de la Cavnic, de unde, în primăvara anului următor (1953), a evadat împreună cu alți câțiva deținuți. După câteva luni de libertate, în clandestinitate, a fost prins și s-a întors în închisoare.
A fost eliberat în 1964, odată cu eliberarea tuturor deținuților politici, iar după cinci ani, în 1969, a reușit să emigreze în Republica Federală Germania, unde i s-a acordat azil politic. La circa un an de la stabilirea sa în Germania, a fost angajat de departamentul românesc al postului de radio Europa Liberă, de la microfonul căruia s-a adresat timp de 24 de ani românilor.
După decembrie 1989 și-a publicat în țară cartea intitulată Închisoarea noastră cea de toate zilele, monumentală frescă a vieții deținuților din închisorile comuniste. Prima ediție a apărut la Editura Albatros (5 volume), iar a doua la Humanitas (în trei volume). Ion Ioanid s-a stins din viață în 12 octombrie 2003, la München.
