Ioana VINTILĂ

am citit că Guernica a traversat Atlanticul cu
o navă plină de violoniști și psihiatri din Viena

& m-am gândit că a călătorit într-o companie perfectă. valurile reci se spărgeau de tone de fier, urlete de corpuri arzânde, tremollo vlăguit și carnețele de vise.

mi-am imaginat cala supradimensionată, cu un perete ocupat în întregime de pachet. arcușurile muzicienilor – recvieme pentru câmpurile nesfârșite scufundate în cratere. halatele pătate de noroi și sânge.

mi-am imaginat un posibil naufragiu. cum ar pluti Guernica într-un vârtej și cum ar fi sfâșiată de bancuri de piranha. știu că nu sunt piranha în Atlantic. bucățelele cufundate în non-culori amestecate cu plămâni umpluți de apă sărată. din loc în loc, fragmente de lemn și rămășițele unor pastile.

mi-am imaginat cum fragmentele se îndepărtează, treptat, spre celelalte oceane. cum, într-un final, se așează în cele mai adânci prăpăstii subacvatice. cum meduzele nu le dezgroapă din nisip.
cum numărul victimelor se greșește – având mereu o cifră în plus sau în minus, niciodată cea exactă. lemnul, fibra de bumbac, țesutul – materie organică.

nu există calm după furtuni. fiecare furtună o pregătește pe următoarea.

petec

gândul că am fost la un pas de graniță de câteva ori bune e un sâmbure de caisă
îl sparg cu un ciocan, îi înghit miezul

gândul că teama paralizantă mi-a electrocutat toate membrele e
un cap așezat pe o lespede pătată de sânge

gândul că am vrut să fiu în oricare alt loc e
un cal cu căpăstrul rupt, nechezând singur într-un hambar

gândul că încă îmi amintesc diapozitivele celor întâmplate la perfecție e
un val prăbușit pe acoperișul unui templu

gândul că, un număr de ani mai târziu,
eu am vrut să fiu la un pas depărtare
e o statuie în mijlocul unui vârtej de nisip

gândul că atunci voiam să nu mai fiu în niciun alt loc e
ce simți când transpirația ultimei îmbrățișări ți se usucă pe piele

gândul că îmi amintesc la perfecție scrisorile
pe care le-am compus înainte pentru fiecare dintre e o navă înghițită de vârtej

așa cum au fost și anii dintre,
praf de pușcă amplasat prea aproape de fitil

acum, ce rămâne e un petec de pământ ud.
sub el, cineva bate clopotele

eu
bat
clopotele

***

pe site-ul Human Rights Watch, în articolul Sexual Violence during the Rwandan Genocide and its Aftermath
sintagma
violență sexuală apare de 42 ori
sclavie sexuală de 8 ori (sclavie – 16 ori)
mutilare sexuală de 10 ori (mutilare – 24 ori)
iar cuvântul viol
apare de două sute douăzeci și șapte de or

două sute douăzeci și șapte de ori

P. – 20 ani

o făceau cu rândul – poate douăzeci tineri.
erați mai multe femei

aveați pauze atunci când majoritatea dintre ei nu avea somn
erau obosiți.

arsul, vânturarea macetei, violurile,
obosesc.

după câteva zile, nu mai puteai merge,
așa că te târai în patru labe.

te-au eliberat doar fiindcă păreai a fi pe moarte
& te rugai la Imana
să te ghemuiești într-un lan de sorg.

frunzele să-ți atingă blând pielea
în timp ce urmărești apusul filtrat de tulpinile înalte.
să-ți fie corpul călduț și amorțit.

pe drum, corpuri carbonizate,
miros de carne arsă care-ți frige gâtul
și te face să să vomiți.

într-o biserică, adăpost –
până când nu.

de două ori, doi bărbați ți-au promis ceea ce nu va veni niciodată
dacă mergi cu ei.

aveau glasuri care păreau măcar în parte a fi sincere,
și ce e un carnagiu fără complexul salvatorului

lângă gurile râurilor, sângele s-a prelins iar dintre picioare

ți se spunea că nu ai dreptul să țipi

după ce un bărbat ți-a înfipt un băț ascuțit
(special pentru asta)
în vagin
ai mirosit fierul în nări mult timp.

ți-au redeschis rana.
când te-au lăsat să pleci,
mergeai iar în patru labe – genunchi zdreliți de pietrele de pe drum,
fără niciun fel de haină,
trecătorii te luau drept nebună
& te rugai la Ryangombe
așezată pe jos
să nu observe șuvoaiele care se prelingeau de coapse

/rușinea se curăță mai greu decât crustele/

la capătul celor 100 zile
ai continuat să-i vezi pe acei bărbați

se uitau la tine, îți zâmbeau complice. unii îți faceau cu ochiul pe fața lor se citește – știu că ți-a plăcut mai mult decât cu soțul tău

când se întâmpla asta,
îți repetai

vreau să mă învăluie Nyabarongo

V. – 23 ani

erau doi mi-au dat o lopată să-mi sap groapa am început să sap dar cred că unuia i-au plăcut șoldurile mele sau sânii mei mă dezbrăcaseră înainte după viol unul dintre ei a zis că vrea să mă mai țină bine dar mai întâi stai să-i omor frații după faci ce vrei cu ea i-a omorât pe toți și apoi m-a luat la casa lui acolo l-am implorat să nu mă violeze să mă ascundă o să țin minte după război o să zic ce bun a fost cu mine m-a lovit cu ceva în cap cred că era un ceas greu am migrene și-acum mi-e greu să mă concentrez și a doua zi m-a luat de soție a fost o ceremonie scurtă doar cu militari după 9 luni s-a născut primul copil stau cu el că îmi dă mâncare și-un acoperiș și cine altcineva m-ar mai lua de soție m-a amenințat de multe ori că mă omoară dar nu făcut-o cred că mă iubește o dată am fugit în satul vecin m-a următit și m-a adus înapoi de ce altceva m-ar fi adus înapoi dacă nu locuim cu mama lui soacra mea zice că noi tutsi suntem prea mândre încerc să-i arăt că nu cred că pe el mi l-a trimis Imana trebuie să-l accept dacă Imana l-a trimis nu