Îmi aștept duplicatul

unde te duci și unde rămâi
îmi voi șterge urmele cu pașii tăi

plecară și florile când am început să le aud
pentru orice fleac îmi aștept duplicatul

am părăsit ce am putut părăsi
șterge-mi urmele cu pașii tăi.

Mirosuri întoarse cu cheița

se lasă praful
peste contururile monstrului
dintr-o pată de var

viermuiala miroase a formol și
a sudoare
mizeria-i bine proporționată

sunete și mirosuri întoarse cu cheița
ceasuri deșteptătoare
prin frecarea unuia de celălalt

după tăcerea molimei brusc e-o altă tăcere
străzile nu stau locului până adorm
sudoarea-i sexuală

ulei de trandafir cu iz de borhot
petice de mușchi
peste un glod invizibil

șobolanii fierb în tocană
în folicule și-n canale
tot ce-i voluptate vibrează

răbdarea ta e înfricoșătoare
ei sunt devoratorii
săpătorii de pulbere răzbunătorii.

Ultimul șurub

nimeni nu știe și nimeni nu vede
totul trebuie testat experimentat

femeile strălucesc gata să mă scobească
mă bâlbâi și bolborosesc

o dezordine delirantă din paie umezite
casa mea-i din paie uscate

am pus ultimul șurub
totul merge ca pe roate

eu sunt mașina ta
tu ești golul dintre roțile mele.

O nouă vitalitate

se nasc ca buruienile
și sunt strivite ca buruienile

vechiul tipar se sparge
legăturile se destramă

noi tensiuni băltesc
într-o nouă vitalitate

varietăți de carne macră
o erupție de femei

peticul cald și umed
între picioare

fortificații psihice perforate
și dizolvate

o materie vâscoasă
pusă la saramură pe rafturi

setea vacilor nebune.

În timp ce vorbeam

te baricadezi să nu mori
și mori

acum explică-mi despre nimicuri
și-apoi despre tăcerea lor

merg ca să nu-mi fie rău
visam în timp ce vorbeam

m-am pregătit să am o dorință
unde zaci ar trebui să fie la fel.

Lichide

cu câtă poftă și cu câtă nebunie florile
creșteau pe unde treceai

cuvintele tale lichide
peste trupurile noastre lichide

pe unde ai trecut și zăpada va fierbe
și nu e sulf unde ai ajuns și nu e ciudat.

Repară-mă cu delicatețe

scaunele au nevoie de cuie
limbajul tău e învechit

vino cu mine nu vei muri singură
cu muzica ta monotonă

cu spaima copiilor noștri
cu murmurul lor cu zumzetul meu

sarea e dulce și carnea-i bolnavă
câteva crăpături la un pas de ruine

un miros de tinichea umedă
clatină morții și mă trezești

nu pot să mai decolez și
nu vreau să mai aterizez.