Revista Tomis

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp

Constanța și urmele orașului de sec. XIX

Patrimoniul arhitectural prezent în orașul Constanța este rezultatul unor etape istorice definitorii în evoluția așezării, etape ce sunt distanțate ca timp, dar care se reunesc fizic în prezent, în special în zona istorică. Este vorba despre perioada antică a orașului Tomis, orașul turcesc până în secolul XIX, orașul modern după intrarea Dobrogei în Regat, și, mai recent, orașul contemporan. Pentru a oferi o bună continuitate straturilor istorice, este importantă înțelegerea valorilor oferite de acestea, a rolului pe care l-au jucat, dar și a potențialului pe care îl păstrează și azi. 

Constanța de astăzi este definită nu numai de structura urbană din prezent, dar și de cea a orașului antic (atât de epocă romană cât și de epocă grecească), precum și de dezvoltarea înainte de și în special la începutul secolului XX. Acestea reprezintă două perioade ce construiesc silueta orașului dar și potențialul subsolului, acesta însoțind orice edificiu din zona peninsulară. Din punct de vedere arhitectural, marea majoritate a edificiilor marcante pentru oraș sunt ridicate odată cu venirea regalității. Însă, privind imediat înainte de această etapă, o intrebare importantă poate fi: 

Cum arăta Constanța în secolulul XIX?

Pentru a înțelege imaginea orașului din această perioadă, putem stabili următoarea cronologie de care putem ține cont, pentru a înțelege parcursul Dobrogei până la momentul studiat:

  • Sec. VI î.Hr.- fondarea orașului antic Tomis de către coloniștii greci din Milet
  • Sec. I d.Hr.- Dobrogea este inclusă în Imperiul Roman
  • La împărțirea Imperiului, Dobrogea (Sciția Minor) intră în componența Imperiului Bizantin
  • Teritoriul este intens disputat, până în anul 1241 când Dobrogea este ocupată de tătari
  • 1320/5- Dobrogea devine independentă, cu o populație mixtă alcătuită din bulgari, români, tătari, greci, armeni și genovezi
  • 1388/9- Dobrogea este alipită Țării Românești
  • 1416- este cucerită și intră sub dominație otomană
  • Dobrogea rămâne sub stăpânire otomană până la 1877
  • 1878- instalarea administrației românești la Constanța și integrarea Dobrogei în Regat

Astfel, după un parcurs anevoios, ne vom uita mai atent la momentul ce precede trecerea Dobrogei către Regatul României, mai precis la felul în care decurgeau evenimentele în orașul Constanța (sau Kustendje de la acea vreme) în cea de-a doua jumătate a secolului XIX. Prin urmare, pentru a analiza dezvoltarea așezării în această perioadă, vom recurge la hărțile istorice, aruncând o privire mai în detaliu asupra celor mai timpurii, mai precis începând cu anul 1863. 

În cartea Moscheia Regală Carol I, autorii Doina Păuleanu și Virgil Coman prezintă următoarea descriere a orașului Kustendje: 

„Constanţa era doar un biet sat în ruină. Prea multe războaie, prea multe hoarde au trecut pe aici. Douzeci-treizeci de case din chirpici sau piatră, o geamie pe locul actualei moschei regale, maidane cu bălării, pustietate, ruină, atâta tot. Populaţia era formată din câteva familii de turci, tătari, cerchezi, greci, bulgari, găgăuţi sau alte naţii. Români foarte puţini, ciobani veniţi cu turmele lor, pentru păşunile minunate din câmpiile dobrogene. Oraşul era cuprins în partea care formează peninsula, începând din dreptul actualului local al Poştei (Muzeul de Artă Populară) până aproape de port … Unde e acum liceul de fete Domniţa Ileana (astăzi Colegiul M. Eminescu) pe strada Traian, era conakul, reşedinţa caimacanului-mandant militar al Sultanului. […]”. 

  1. Planul Stokes, 1863.

 Un prim plan ar orașului datează din anul 1863, ilustrând această stare a așezării sub forma unui sat turcesc (marcat și pe plan cu numele de Turkish Town). Planul reprezintă de altfel un moment de cotitură în formarea orașului, datorită concesionării portului în anul 1857 și modernizarii acestuia, realizată de către compania britanică Danube and Black Sea Railway Company (DBSR), odată cu construirea căii ferate Cernavodă-Constanța. Se observă delimitarea terenului concesionat, o linie pe care se așează ulterior bulevardele Tomis și Ferdinand, axe ce păstrează amintirea acestui moment. Totodată se poate observa începutul unei sistematizări a portului, împreună cu construcția de locuințe pentru angajații companiei. Pentru a susține aceste eforturi, guvernul otoman dorește sistematizarea și extinderea orașului, propunând o tramă stradală ce se poate recunoaște și astăzi către Nord și Vest. 

În consecință, urmărind trama stradală din anul 1863 până la orașul din anul 1915 sau cel de astăzi, se observă trasee menținute precum strada Traian sau Mircea cel Bătrân (axe păstrate încă din antichitate), precum și păstrarea unui aspect organic în zona istorică a peninsulei, în contrast cu trama stradală rectangulară la nord de bd. Ferdinand. 

Mai mult, la nivelul patrimoniului construit, o analiză mai atentă relevă posibilitatea ca unele construcții din perioada dezvoltării portului sub compania britanică să ne rămână și astăzi. Această constatare se poate referi la construcțiile de locuințe realizate în această perioadă, descrise într-un ziar britanic din anul 1860 ca fiind construite în sistem cuplat, câte două module, cu spațiu între fiecare modul, disponibil pentru grădini. Această descriere, împreună cu planul din 1863, pare să ne conducă spre construcțiile prezente de-a lungul bulevardul Tomis, două unități amplasate la bulevard și două către parcul arheologic, realizate cu detalii din cărămidă aparentă, un stil apropiat chiar de cel al gării de la Cernavodă. Tot din această perioadă putem privi și către accesul în port, în zona termelor romane, unde un zid înalt de piatră pare să fie tot ce a rămas din magaziile de cereale construite de către DBSR.

Pentru a înțelege și sistematizarea propusă de către guvernul otoman, putem privi la nord de bulevardul Ferdinand, unde se remarcă o tramă stradală regulată, ce pare să respecte chiar principiile stabilite de către aceștia. Un plan mai detaliat al orașului din anul 1915 arată că, deși regiunea este alipită la regat, demersurile de organizare a orașului nu sunt uitate, trama stradală fiind menținută, întreaga zonă căpătând un caracter ce îmbină locuirea cu comerțul. Acest fapt este vizibil atât prin structura parcelarului ce înclude tipologii de colț cu parter comercial, precum și așezarea depozitelor de cereale de-a lungul străzii Avram Iancu, câteva dintre acestea fiind încă prezente și astăzi. 

Planul orașului Constanța, 1915 cu suprapunerea tramei actuale.

Planul orașului de la 1915 înfățișează o dezvoltare rapidă petrecută într-un interval de aproximativ 20 de ani, de la momentul în care se pun bazele tramei propuse de către guvernul otoman (în jurul anului 1896), până la organizarea orașului și zonificarea acestuia, ce include zonele de locuințe, zonele de industrie mare și mică, precum și obiectivele/edificiile principale ridicate la început de secol (precum Cazinoul sau Palatul Regal). Se remarcă dispariția limitei terenului concesionat, ce trece în proprietatea CFR, împreună cu locuințele construite de către compania britanică. Limita terenului devine bulevardul Ferdinand, de-a lungul căruia se structurează loturi pentru construirea de locuințe. Dintre cele care s-au construit, în porțiunea situată între strada Avram Iancu și strada Atelierelor (ce se recunosc sub același nume din planul de la 1915), singura mărturie care ne rămâne este Vila Elena (construită la 1923) ca model de locuință ce se regăsea în trecut de-a lungul acestei axe de circulație. 

În final, se poate spune despre Constanța de astăzi că este rezultatul unei suprapuneri de orașe- de la cele antice la cele de secol XIX și XX, fiecare dintre acestea lăsând urme prin structura tramei stradale și a patrimoniului construit. Alături de marile edificii recunoscute ca monumente și ca importanță în orașul istoric, putem face apel către locuitorii orașului să exploreze și sa recunoască valoarea patrimoniului minor. Toate aceste construcții, deși nerecunoscute prin statutul de monument, oferă coerență și context prin transmiterea de informații legate de evoluția orașului până în prezent și contribuie la menținerea cadrului istoric și a patrimoniului construit al orașului.

  1. Planul orașului Constanța, 1915 cu suprapunerea tramei actuale.
CITEȘTE ȘI

Sinagoga Mare din Constanța

Sinagoga Mare este o construcție importantă pentru patrimoniul arhitectural al orașului Constanța, fiind reprezentativă pentru moștenirea lăsată de către comunitatea evreiască ce a existat aici. Este construită între anii 1910-1911 și se află în centrul istoric, la intersecția străzilor C.A. Rosetti și Petru Rareș. Sinagoga nu este recunoscută ca monument istoric, dar face parte din situl urban „Zona peninsulară Constanța” (cod LMI CT-II-s-B-02832),

Citește mai mult »

Despre granițe în bloc și coproprietate

În mediul urban de astăzi, atunci când ne gândim la modalitățile de locuire, cea mai întâlnită situație în majoritatea orașelor mari este locuirea la bloc, fiind contextul în care se află o mare parte din populație. În numerele trecute ale revistei aminteam de o narațiune a diferitelor generații care au locuit sau încă ocupă apartamentele de la bloc, precum și urmele informale lăsate de acestea asupra spațiului locuit,

Citește mai mult »
Mai multe texte
RUBRICI: