Revista Tomis

Pachetul legislativ de austeritate prevăzut a intra în vigoare de la 1 octombrie 2023 ar putea lăsa din nou fără aer cultura constănțeană, după o perioadă în care a avut parte de bugete mai generoase și de mai mult respect din partea autorităților municipale și județene.

Nu vreau să mai argumentez importanța culturii într-o țară care suferă grav la capitolul educație, iar consecințele acestei suferințe asupra resurselor umane sunt atât de evidente. Vreau să pornesc de la premisa că cititorii noștri nu au dubii legate de rolul culturii în educația națiunii, așa că intru direct în subiect.

După ce a fost vânturată o eventuală ordonanță de urgență ale cărei prevederi au provocat un val de indignare, concretizat prin 46.513 semnături (în momentul scrierii acestui articol) la petiția cu titlul „Opriți distrugerea culturii!”, guvernanții au decis să meargă mai departe într-un mod mai degrabă nedemocratic, prin asumarea răspunderii pe o lege despre care nu se știe ce va cuprinde și care poate fi oprită doar de Parlamentul României. Un parlament ce, în marea sa majoritate, subordonează interesul public intereselor proprii sau intereselor politice/electorale. Această ultimă afirmație nici nu are nevoie de vreo demonstrație. Este suficient să ne uităm în jur, în toate domeniile, și să evaluăm calitatea traiului în România, comparativ cu celelalte state din Uniunea Europeană. Sau imensul deficit bugetar care a generat nevoia de austeritate. Iar după valul de întâmplări tragice din luna august, care ne-a arătat cât de nesigură devine viața în această țară, nevoia de a argumenta devine cu atât mai superfluă. „N-am aer” a devenit o sintagmă – simbol al acestei perioade pline de victime inocente ale sistemului, un strigăt disperat care ne îngrozește și ne revoltă. 

Dar să ne întoarcem la cultură, mai precis la cultura constănțeană, care a trecut postrevoluționar prin momente grele, dar a avut un reviriment nesperat în ultimii ani. 

Chiar dacă orașul și județul Constanța abundă în instituții culturale valoroase și în obiective culturale interesante și incitante, publicul cultural al orașului este puțin numeros, fragmentat și, în marea lui majoritate, de vârstă mijlocie spre înaintată. De asemenea, infrastructura culturală a orașului este inadecvată și îmbătrânită: nu există un teatru construit pentru acest scop și în totalitate convenabil; nu există un spațiu cultural multifuncțional; nu există galerii de artă; pavilionul expozițional a fost adjudecat de târgurile de îmbrăcăminte, nefiind potrivit pentru evenimente culturale; casa de cultură este un spațiu neprimitor, cu o estetică dubioasă, aflat în administrarea sindicatelor și destinat, de cele mai multe ori, spectacolelor de joasă calitate artistică, ce satisfac nevoia de divertisment rudimentar; teatrul din strada Mircea cel Bătrân nr. 89, care a fost, la origine, sala de festivități a Liceului Mircea este nerenovat și amenajat discutabil; teatrul Fantasio, inițial cinematograf, este în proces de renovare, dar nu oferă cele mai bune condiții pentru montarea unor spectacole de teatru; Muzeul de artă, cu toate că este unul dintre cele mai valoroase din țară prin patrimoniul său, se află într-o clădire al cărei exterior lasă de dorit din perspectivă estetică; Muzeul de Artă Populară este un spațiu nerenovat și, din această cauză, cu probleme structurale; Muzeul de Istorie Națională și Arheologie stă să se dărâme din cauza faptului că a fost întârziată nepermis de mult renovarea lui – bucăți din clădire se desprind și sunt un pericol pentru trecători; Centrul Multifuncțional „Jean Constantin” nu este chiar atât de multifuncțional, neoferind, spre exemplu, condiții pentru montarea unor spectacole de teatru; Biblioteca Județeană a fost, până la inaugurarea Centrului „Jean Constantin”, singura instituție care a avut o clădire construită după 1989 – dar și aceasta are deficiențe legate de confort. Niciuna dintre instituțiile culturale ale Constanței nu oferă condițiile pe care ar trebui să le ofere, de la scaune confortabile, design adecvat al spațiului, temperatură comodă, instalații sanitare decente, până la posibilitatea de a lua gustări sau de a bea o cafea, un ceai, un pahar de suc sau vin într-un cadru frumos amenajat – baruri, cafenele, ceainării, ca în toată lumea civilizată.

Toate aceste probleme sunt urmări ale bine-cunoscutei sincope în dezvoltarea culturală a Constanței din perioada administrației Mazăre – Constantinescu. Cultura a fost desconsiderată și subfinanțată, ba chiar persecutată – prin comasarea unor instituții importante. În acea perioadă, în loc ca instituțiile să evolueze firesc spre un nivel superior de civilizație și de performanță, ele au stagnat, iar artiștii au încercat să supraviețuiască, la un nivel minim de rezistență, singurul posibil. Gusturile publicului s-au adaptat, a rezultat și o ruptură de cultura capitalei, care s-a dezvoltat natural, relativ sincronic cu alte capitale europene. 

Din patriotism local și din compasiune față de oamenii din instituțiile de cultură, nevoiți să se confrunte cu multe provocări, critica s-a păstrat la un nivel scăzut, orice realizare fiind întâmpinată, fără discriminare, encomiastic, indiferent de valoarea ei. Din păcate, din punct de vedere obiectiv, odele nu fac să crească valoarea unui act sau unui produs cultural, iar publicul nu poate substitui cu laude realitatea empirică, așa că, treptat, numărul consumatorilor de cultură a scăzut proporțional cu scăderea calității. 

În ultimii ani au fost înregistrate progrese în toate domeniile culturale – avem un teatru care organizează o mulțime de evenimente și acumulează premii importante, avem un muzeu care a ieșit din provincialism și evoluează la nivelul capitalei, avem o bibliotecă foarte activă, avem o revistă de cultură reînviată, însă toate se luptă cu o inerție a publicului, mai ales a publicului tânăr, căruia nu i-au fost cultivate obiceiuri de consum cultural. Pe când publicul constănțean de vârstă mijlocie și înaintată este puțin numeros, în scădere și adaptat condițiilor vitrege – practic, este un public de sacrificiu, dispus să îndure orice disconfort pentru a beneficia de actul cultural. 

Și acum, într-un moment în care, sub efectul evenimentelor culturale din ce în ce mai valoroase și mai numeroase, vedem la Constanța o dezmorțire a acestui public tânăr, întrezărim speranța de constituire a unei mase critice care ar putea pune presiune pe autorități pentru a remedia lipsa infrastructurii, pachetul austerității ne oferă perspectiva sufocării din fașă a unor evidente semne de viață. 

Documentul propus inițial, ordonanța al cărei text s-ar putea regăsi în legea pentru care guvernul își va asuma răspunderea, prevedea comasarea instituțiilor de cultură cu sub 50 de angajați. La Constanța, chiar dacă ne ferim să o scriem, deoarece cuvântul scris sau chiar numai vorbit premerge realitatea, asta ar putea însemna comasarea Teatrului de Copii și Tineret „Căluțul de mare” cu Teatrul de Stat Constanța. Și ar mai putea însemna comasarea Muzeului de Artă cu Muzeul de Artă Populară. Probabil și alte uniuni bizare.

Mai mult decât atât, ordonanța prevedea înjumătățirea bugetelor pentru instituțiile de cultură. Dacă textul va fi copiat aidoma în legea austerității, consecința ar fi imposibilitatea de a plăti până și salariile angajaților din aceste instituții, orice produse sau proiecte culturale fiind excluse.  

Pentru noi, constănțenii, ar fi un déjà vudéjà vécu. Am trecut prin comasarea din 2004 și prin comasarea din 2010, în urma cărora Teatrul Fantasio, Filarmonica „Marea Neagră” și Teatrul de Balet Oleg Danovski au dispărut. După o resuscitare lungă și anevoioasă, trupul slăbit, dar dornic de viață, al culturii constănțene va rămâne din nou fără aer și se va întoarce la starea de legumă conectată la aparate pentru respirație artificială. Cine știe până când…

Mai multe texte
Citește și