Revista Tomis

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp

Un lup non-alpha în pădurea norvegiană

La debutul lui Radu Nițescu, cu Gringo, în 2012, am spus că vor trece zece ani până când să apară un scriitor tânăr la fel de talentat. Un deceniu mai târziu, la nici douăzeci de ani, Toni Chira se impunea ca cea mai sonoră voce a promoției lui. Bogdan-Alexandru Petcu și-a întârziat deliberat debutul, lucrând minuțios timp de cinci-șase ani un volum care, ca număr de texte și concepție, era deja publicabil. Însă acest interval și lucrul implicit pe texte au făcut din Transcender o carte matură, care nu pare un debut ci, mai degrabă, o confirmare.

Bogdan a început studiile de Filosofie în Cluj, abandonate rapid în cadru formal, dar continuate pe cont propriu, prin lecturi; a participat la numeroase festivaluri și evenimente literare (printre care FILIT și Institutul Blecher) și frecventează de ceva timp bucătăria lui Radu Andriescu, din Iași, unde orice poet tânăr (și nu doar tânăr) are numai de câștigat.

Se spune adesea despre sciitorii talentați că au un stil și o abordare unice și că se distanțează de tot ceea ce se scrie în ultimii ani. Lui Bogdan-Alexandru Petrcu i se potrivește fără rezerve această caracterizare.

Transcender (Charmides, 2022) poate părea, ca urmare a intercalării planurilor și a schimbărilor abrupte de registru – social, (meta)istoric, filosofic, anatomic (adesea absurd, mai mereu autoironic) un dicteu automat ținut sub control prin autoimpunerea unor limite. Însă finalul poemelor – care te fac să te întrebi, în primă instanță, încotro vor conduce – conțin aproape invariabil o răsturnare dinspre cerebral spre afectiv, ce resemnifică și revalorizează retrospectiv întregul text: „Recent am aflat că, de regulă, copilăria se rezumă/ la joc. Și la joacă. Sunt olandez. Ori un chinez mic,/ zice prietenul meu din provincie. Naționalitatea, die/ staatsangehörigkeit (cuvântul german preferat)/ e un concept derizoriu./ În pielea mea, carnea mea,/ oasele mele, organele mele/ simt că e OK, știind că OK însemna,/ în primele războaie duse de americani,/ că nicio viață nu fusese pierdută./ Nimeni nu știa însă câte au fost afectate/ mai mult decât epidermic.”

Transpare din subtext un ton profetic, însă atenuat permanent de inserții biografice simple, naturale și calde, care fac din vocea impersonală un alter ego lucid – pretext pentru un monolog interior care îi permite autorului să jongleze cu referințe, biografeme, observații exacte și subtile. 

Deși cu foarte multă atenție la nuanțe și un text bine controlat, Transcender amintește de un bazar exotic în care găsești alături cele mai neașteptate lucruri: „Gresii din Kliwa”, o femeie care decide să mulgă un țap, piramide egiptene, „zacuscă făcută de mama”, apă de foc și sinucideri asistate social, „un tratat exhaustiv de Ion Mureșan” sau categoriile lui Aristotel; și nu în ultimul rând – un labirint al falselor identități. Dar, după ce ai închis cartea, o voce continuă să te urmărească. Pentru că personajul care te conduce prin bazarul exotic este un spectator cu înclinații introspective care descrie – uneori subiectiv, alteori impersonal – o realitate în care fiecare individ rămâne finalmente singur și tot ceea ce poate face este să observe și să pună în cuvinte ceea ce observă. „Prefer non-umanul./ Am crescut printre obiecte/ cărora nu le prindeam sensul sau definiția./ Erau multe lucruri și tot atâtea suflete/ chinuite în jur./ Într-un sat mic/ din care au plecat rând pe rând/ toți prietenii de atunci./ Acum încerc să fiu blând,/ dar nu știu cu cine. Îmi place mult/ ceața din Tătărași. Anulează tot ce e/ diafan, respectiv transparent./ Rămân doar ochiul celui care privește/ și soarele undeva.”

Cartea lui Bogdan-Alexandru Petcu – înțeleasă ca topos – îmi amintește de o replică din romanul lui J. R. Moehringer, The Tender Bar: ”We went there when we didnʼt know what we needed. We went there when we were looking for love, sex or trouble. Most of all we went there when we needed to be found.” Poate că, deliberat sau nu, Transcender este o carte a falselor false identități.

Prezentată elogios pe coperta patru de Radu Andriescu și Ștefan Manasia, care îl descrie pe autor ca pe „un savant postbeatnic pe metamfetamină – în cartea asta care radiază de frumusețe”, Transcender are toate ingredientele unui volum de poezie excelent. Este aproape imposibil de găsit vreo obiecție punctuală pe text; poate genera, cel mult, polemici cu privire la structură (obiecții externe). Înclin să cred că raportul cerebral-afectiv a fost controlat în detaliu de către autor. Și nu am văzut în asta un minus intrinsec, însă un risc pe termen lung, da (în vederea următoarelor volume). Pentru că potențialul lui Bogdan Petcu de a apăsa până la capăt pedala și de a miza pe registrul afectiv ar putea da naștere unor poeme de o sensibilitate pe care nu cred că ar trebui să o reprime. I-am spus asta personal, chiar zilele trecute, și am aflat cu surpriză și bucurie nu doar că Bogdan lucrează deja la un volum nou, ci și că acest volum se îndreaptă exact în direcția despre care vorbeam. Sper totuși că nu va trebui să așteptăm alți șase-șapte ani, până când să îl putem citi.

Transcender este cea mai bună carte de debut a anului 2022 în poezia românească. 

CITEȘTE ȘI

Cutia toracică sau arhipelagul alienării

Merlich Saia debutează în 2014, cu volumul de versuri Garda de corp, publicat de Editura Tracus Arte, pentru care primește premiul „Mihai Eminescu” Opera Prima. Cutia toracică apare opt ani mai târziu, la aceeași editură. 

În spiritul postmodernității – nu întodeauna și al postmodernismului – poemul (căci putem vorbi despre un unic și lung poem) neagă,

Citește mai mult »

Atunci cimitirul nu era încă în inima patriei

Relația mea ca cititor cu volumul Ofsaid (Nemira, 2022) contrazice convingerea că aprecierea altor scriitori ar fi în primul rând o consecință a predilecției pentru teme comune. Lipsa unui interes special pentru fotbal nu diminuează cu nimic plăcerea lecturii. Limbajul tumultuos, pirotehnic al galeriilor microbiste capătă în expresia lui Moni Stănilă o precizie specifică discursului conceptual – fără ca abstractul să predomine în fața concretului.

Citește mai mult »
Mai multe texte
RUBRICI: