Revista Tomis

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp

Sister Rosetta Tharpe și bucuria traspusă în muzică

Sister Rosetta Tharpe s-a născut în anul 1915 într-un orășel destul de prosper aflat în delta râului Mississippi, Cotton Plant, din statul Arkansas. Nașterea nu a fost asistată medical și niciun document nu a fost emis pentru a înregistra nașterea viitoarei ambasadoare a muzicii gospel. Părinții acesteia aveau talent muzical nativ, cântând atât vocal cât și la mai multe instrumente. În Cotton Plant diferențierea socială se raporta la afilierea religioasă. Astfel că populația de culoare înstărită aparținea comunității presbiteriene, iar clasa muncitoare era integrată în cadrul bisericilor penticostale. Într-o astfel de biserică, foarte permisivă cu tradițiile diverselor culturi prezente, familia fetei a dezvoltat și întreținut legătura cu muzica religioasă. Nu întâmplător, muzica gospel este singurul gen muzical dezvoltat în Statele Unite ale Americii unde femeile predomină în calitate de soliste vocale. Instrumentele muzicale erau foarte prezente în ritualul religios care includea și elemente din blues și ragtime combinate cu melodiile religioase din perioada sclaviei sau cu imnuri. Așadar, formarea muzicală se datorează într-o măsură însemnată acestei perioade căreia îi va fi tributară de-a lungul întregii cariere. Talentul muzical se va manifesta foarte devreme, la vârsta de șase ani începând să cânte împreună cu mama sa piese religioase. După separarea părinților, micuța Rosie se va stabili împreună cu mama la Chicago, iar această schimbare din viață îi va aduce mai multă expunere, datorată concertelor pe care le susțineau în toată țara. Când avea doar nouăsprezece ani s-a măritat cu un predicator pe nume Thomas Thorpe, cu care cânta în turnee. Acest mariaj a durat doar doi ani, iar în urma acestei relații artista a păstrat o formă modificată a numelui, Tharpe.

La începutul anilor treizeci era printre primii artiști gospel și crossover/pop gospel apreciați la nivel național, fiind cu atât mai specială cu cât femeile afro-americane chitariste erau o raritate. Dacă Mahalia Jackson, cealaltă voce reprezentativă pentru muzica gospel, avea o abordare mai degrabă conservatoare, Rosetta Tharpe poate fi încadrată la categoria nonconformistă, anticipând cu câteva decenii ceea ce vor reprezenta Chuck Berry, Elvis Presley sau Johnny Cash în revoluția rock&roll. De la piese cu tematică religioasă din care izbucneau momente de blues, la secțiuni ce scoteau în evidență virtuozitatea chitaristei, Sister Rosetta Tharpe se plasează dincolo de etichete și categorisiri. Muzica sa este un cocktail de gospel, blues, jazz, balade populare, country, rhythm and blues și rock&roll. La sfârșitul anilor treizeci, Rosetta cânta pe aceeași scenă cu artiști consacrați precum Cab Calloway sau Benny Goodman. Cariera ei îmbrățișa bipolaritatea. Pe de o parte își păstra relația strânsă cu nucleul de admiratori, înregistrând piese gospel. Pe de altă parte intepreta variante mai ritmate și rearanjate ale pieselor din genul spirituals. În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial a fost doar a doua artistă de culoare care a înregistrat muzică pentru soldații americani aflați pe front. A cântat pe scene americane celebre precum: Cotton Club, Apollo Theater, Carnegie Hall. A interpretat pe stadioane, săli de spectacole din licee, biserici din întreaga Americă. Stilul său de interpretare la chitară, curios și inovator la acea vreme, a influențat creația unor artiști precum Elvis Presley, Jerry Lee Lewis, Little Richard, Etta James, Johnny Cash sau chiar Jimi Hendrix. 

Din punct de vedere vizual, Sister Rosetta își făcea apariția la concerte cu peruci de culori diverse. Într-o perioadă rigidă a societății nord-americane, muziciana a organizat nunta cu cel de-al treilea soț pe stadionul Griffith al echipei de baseball Washington Senators, în 1951. Ceremonia-concert s-a ținut în fața a peste nouăsprezece mii de participanți, marea majoritate fiind femei afro-americane. În timp ce Mahalia Jackson a urcat pe scena Newport Jazz Festival cu condiția ca niciun alt moment de muzică lumească să nu mai presteze după ea, Sister Rosetta Tharpe a fost o prezență nonconformistă la Newport Folk Festival din anul 1967. Putea trece cu o lejeritate și eleganță de neegalat de la muzică profund spirituală, dedicată celor mai religioși oameni, la piese de un flirt dezinhibat și cu un umor debordant. Muzica artistei reflectă viața multora dintre noi cu o franchețe demnă de admirat. Paradoxal, ea și-a dezvoltat acest alter-ego prin credința dobândită în copilărie. Se considera mesagera lui Dumnezeu prin intermediul muzicilor pe care le interpreta. Această generozitate în abordare i-a atras simpatia și admirația unor segmente de public foarte pestrițe. Albi americani din clasa muncitoare, afro-americani din sud, fani ai jazz-ului, europeni care gustau tradițiile ragtime sau blues se numărau printre cei care îi ascultau muzica și mergeau la concertele sale. Unul dintre cele mai memorabile dintre acestea a avut loc în anul 1964, la Manchester. Concertul a avut loc într-o gară dezafectată, iar Sister Rosetta Tharpe a cântat în deschiderea lui Muddy Waters. Potrivit BBC, acest concert a fost un eveniment de o importanță deosebită din punct de vedere cultural. La concert au asistat și câțiva artiști în ascensiune la acea vreme, veniți din Londra cu un microbuz. Aceștia erau: Eric Clapton, Jeff Beck, Keith Richards și Brian Jones (chitarist, membru fondator al trupei The Rolling Stones; s-a stins din viață în anul 1970 în urma unui atac cerebral). A fost introdusă în Blues Hall of Fame în anul 2007. În 2018 a fost recunoscută drept o influență timpurie de către Rock&Roll Hall of Fame, iar într-un clasament al celor mai importanți chitariști, revista Rolling Stone a situat-o pe locul șase în anul 2023. 

CITEȘTE ȘI

Lili Boulanger – o carieră foarte promițătoare întreruptă brusc

Puține nume din istoria muzicii pot fi considerate la fel de influente precum au fost cele două surori Nadia și Lili Boulanger în evoluția muzicii clasice de la începutul secolului al XX-lea. Acestea s-au născut într-un mediu care avea o legătură extrem de strânsă cu muzica. Tatăl lor, Ernest Boulanger, a fost compozitor, câștigător al Prix de Rome (un premiu prestigios dedicat tinerilor compozitori pe care l-au câștigat de-a lungul timpului nume precum Berlioz,

Citește mai mult »

Elliot Goldenthal – de la muzica clasică la muzica de film

Cea de-a șaptea artă este probabil și cea mai populară în rândul culturii de masă. Fie că vorbim despre oameni care merg în sălile de cinema sau cei care preferă să urmărească un film acasă ori pe un dispozitiv mobil, filmul este foarte prezent în viețile oamenilor, mai ales cu scopul de a-i relaxa. Sigur că majoritatea vor ține minte actorii protagoniști din filme,

Citește mai mult »
Mai multe texte
RUBRICI: