Revista Tomis

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp

„Tu!” – expoziție eveniment Aurel Vlad

Muzeul de Artă Constanța 
6 septembrie – 30 noiembrie 2023
Eveniment public la finalul perioadei de expunere: Finisaj și lansarea albumului expoziției

Cum arată lumea noastră?

Cine suntem noi, oamenii, cei care avem nevoie să coborâm în infern pentru a vedea adevărata față a iubirii?  

În capsula mea Voyager pregătită pentru momentul plecării în altă dimensiune, aș pune probabil o pictură a lui Mark Rothko, un film al lui Lars von Trier și o sculptură a lui Aurel Vlad, deoarece conținutul capsulei ar trebui să vorbească despre noi, oamenii, la un nivel profund, lipsit de artificii sau dogme estetice. 

În Egiptul antic, sculptorul era numit „cel care dă viață” deoarece se considera că, prin lucrările sale, el oferă nemurirea, iar pentru vechii egipteni viața de apoi era chiar mai importantă decât cea pe care o trăiau. 

Aurel Vlad este un sculptor figurativ, dar mai mult decât atât, este un sculptor al condiției umane în toate ipostazele sale pentru că, de fapt, el iubește OMUL și pentru că, la fel ca unul din personajele lui Dostoievski din „Frații Karamazov”, dacă ar fi întrebat „Ce este iadul?”, poate că ar răspunde: „… este suferința de a fi incapabil să iubești.” 

În lumea formelor lui Aurel Vlad nu există compromis: ea este o reprezentare explicită a angoaselor, durerii, spaimelor noastre, dar și a dragostei, a speranței și a istovitorului drum către tine însuți. Lucrările lui privesc cerul și imploră divinitatea, fără a ști însă dacă vor fi vreodată auzite. Este un strigăt mut, o durere ascunsă pudic sub straturi de metal, de haine ce se metamorfozează treptat în umbre, care seamănă atât de mult cu niște morminte. Sculptura este modul prin care artistul se conectează la cele mai profunde aspecte ale condiției umane, cum ar fi suferința și pierderea, pe care le transformă și cărora le dă viață în forme tangibile, perene. 

Lucrarea „Martor tăcut” vorbește despre sentimentul acut al înstrăinării de ceilalți, dar și despre iubirea și prietenia care transcend timpul și spațiul și despre posibilitatea de a avea acces la amintiri venind ca dintr-o altă viață, una mai bună, în care distanța dintre noi se transformă într-o îmbrățișare. Aurel Vlad aduce la lumină în opera sa fragilitatea și vulnerabilitatea umană, oglindind astfel tristețea tăcută ce ne însoțește prin viață, dar, în același timp, lucrările lui ne încurajează visele, doar pentru a putea explora mai profund complexitatea vieții. 

Sculptorul surprinde în lucrările sale faptul că primul instinct este acela de a fugi de sentimentele noastre dar, la următorul pas, el ne arată modalitatea prin care putem deveni mai puternici, întocmai ca el, prin confruntarea fricilor noastre. 

În fiecare zi, noi conflicte se nasc din motive politice, etnice sau religioase, dar artistul nu mai reacționează ca în trecut, prin crearea unei lucrări ce reprezintă afirmarea propriei identități, ci se scufundă într-un bazin al memoriei colective, singura capabilă să-i legitimeze demersul. „Refugiații” săi sunt oameni în mișcare, căutând un loc de adăpost și siguranță, imaginea unei umanități expulzate iar și iar din starea inițială de armonie și echilibru. Ei se alcătuiesc în noi ipostaze ale unei izgoniri primordiale și ne obligă, ca privitori, să reflectăm la crizele umanitare și la nedreptatea socială care ne înconjoară, la lupta omului de a se adapta și de a-și găsi sensul într-o lume complicată și adesea nedreaptă.  

După impactul primei lucrări, similar unui cutremur interior, privitorul traversează propriul său purgatoriu, identificându-se pe sine în toate cele 473 de ipostaze ale lui Homo Deus prezentate aici. Sculpturile lui Aurel Vlad nu se schimbă în funcție de percepția fiecărui privitor. Ele rămân dure, imuabile, însă au capacitatea de a-l transforma pe acesta, pentru că nimeni nu va mai fi la fel după vizitarea expoziției, dovadă a efectului cathartic al întregului parcurs. Frumusețea expoziției rezidă în forța viziunii autorului, a artistului solidar cu toată durerea umanității, dar care, în același timp, îți arată calea de a merge mai departe, spre găsirea fericirii. 

Poate cel mai important este sentimentul verticalității, al vigorii, al energiei care acționează ca o forță de coagulare pentru fragmentele sau tăieturile din metal sau ceramică. Pentru că artistul este un dresor al fiarelor și al stihiilor sufletului, iar metalul pe care îl folosește are destinul omului: cu cât este mai fărâmițat, lovit, străpuns și apoi lipit, cu atât sufletul său călătorește mai sus, spre stele. 

Artistul, la fel ca și personajele sale, este o combinație complexă de talent și tandrețe, pasiune și putere, fragilitate și reziliență. Menirea artei lui Aurel Vlad este de a ne aduce mai aproape unii de alții, de a crea un spațiu spiritual, un loc unde ideea mântuirii capătă volum și este mai aproape cu fiecare respirație. 

Așadar, dacă vreți să aflați cine suntem noi, oamenii, și cum arată lumea noastră, vizitați expoziția. Pentru a-i pătrunde adevăratul sens, vă îndemn să vă luați inima în dinți sau, și mai bine, în căușul palmei, pentru că aceasta vă va fi busolă în descifrarea sculpturilor lui Aurel Vlad dar și a propriei voastre ființe.

sursa foro abnews

CITEȘTE ȘI

Alexandru Rădvan, „Piele pe piele”

În perioada 10 ianuarie – 28 februarie 2024, la Muzeul de Artă Constanța, a avut loc expoziția Piele pe piele a lui Alexandru Rădvan, o expoziție-eveniment, curatoriată de Mark Gisbourne și Diana Dochia. Dacă artistul este cunoscut mai ales pentru temele lui provocatoare, pentru că este imposibil să vorbim despre personaje precum Iuda sau Isus Christos în termeni ne-ortodocși fără

Citește mai mult »
Mai multe texte
RUBRICI: