Revista Tomis

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp

„Dobrogea – multiculturalitate etnică”, o expoziție de poveste

În plin sezon estival, perioadă cu mare aflux de turiști români și străini, Muzeul de Artă Populară Constanța invită publicul să-i treacă pragul pentru a descoperi o expoziție reprezentativă pentru spațiul dintre Dunăre și Mare, „Dobrogea – multiculturalitate etnică”. 

Expoziția temporară, deschisă la parterul instituției de cultură în perioada iulie-august, aduce în prim-plan piese reprezentative din patrimoniul muzeului constănțean – port, textile pentru decorul interiorului, icoane, ceramică – specifice românilor, aromânilor (românii balcanici), turcilor, tătarilor, grecilor, rușilor lipoveni, ucrainenilor, bulgarilor, armenilor și albanezilor. Multe sunt piese vechi de sfârșit de secol XIX, început de secol XX, de o reală valoare, o parte fiind incluse în categoriile juridice Fond și Tezaur. 

În expoziție se regăsesc și piese inedite, care nu au mai fost prezentate publicului, precum ceramica de Iznik, ce îmbină elementele decorative otomane cu cele chinezești, inspirate de dinastia Ming, pentru a ilustra interiorul turcilor și tătarilor din care nu lipseau țesăturile în culori vii, vibrante, cu valențe ceremoniale: șerbentî-uri, giuzbez-uri, șeure/ batiste de nuntă.  

Predomină piesele de port, nu cele de zi cu zi, ci cele de sărbătoare, purtate la evenimentele importante. Realizat din lână sau pânză de bumbac țesută în gospodărie, la război, ori din materiale industriale, împodobit sau nu cu găitane, uneori brodat cu fir metalic, confecționat în casă sau în ateliere specializate, costumul popular reprezintă cartea de identitatea a fiecărei etnii. Acesta oferă informații importante despre vârsta purtătorului, statutul său social și civil, starea materiale și, nu în ultimul rând, despre ocupația sa.

De exemplu, portul aromânilor, cunoscuți ca vrednici păstori (picurari), dar și negustori neîntrecuți, are ca notă comună lână, material care este aproape omniprezent în vestimentația românilor balcanici, „din cap până în picioare”: de la căciula de mireasă până la „pârpodzii” (ciorapi) din lână și fir metalic. O altă notă definitorie a aromânilor, reflectând îndeosebi starea lor materială, o constituie podoabele din argint (asime) lucrate în ateliere specializate din Peninsula Balcanică (lanțul de briceag, singura podoabă purtată de bărbați sau centurile masive cu paftale purtate de femei, alături de brățări și cerci și nelipsitul disc (tas) cu monede de argint, așezat pe căciula de mireasă). 

În expoziție, este prezentat un costum de femeie cu rochie de catifea (fustani di catife), țesătură scumpă și de lux, preferată de tinerele aromânce. Alături este expus un costum de mire, piesa de rezistență fiind fustanela țesută din lână cu mulți clini. 

Pentru a prezenta portul românilor dobrogeni au fost ales un costum de femeie și unul de bărbat din Oltina, localitate constănțeană, situată pe malul Dunării, locuită încă din vechime de românii autohtoni. 

Costumul de femeie se particularizează prin cămașa cu platcă/ căptuf, pistelcă/ șorț și marama țesută din borangic, care se purta pe cap doar în zilele de sărbătoare. 

Costumul de bărbat este format din cămașă, pantaloni și brâu, acesta din urmă fiind țesut din lână, ales cu „bobu’”, foarte lat și lung de „cinci coți”. În anotimpul rece, peste cămașă, bărbatul purta zăbunul.

Portul elegant și spectaculos, dar în culori sobre, al aromânilor contrastează puternic cu cel al turcilor și tătarilor, marcat printr-o exuberanță cromatică ieșită din comun, din care nu lipsesc combinațiile tari, precum cel  dintre rozul ciclamen al șalvarilor din satin și albastrul fermenelei. 

Fermeneaua prezentată în expoziție, din postav albastru având broderii realizate cu fir metalic auriu, datează din perioada fanariotă, fiind lucrată în prima jumătate a secolului al XIX-lea într-un atelier otoman. Cingătoarea de tip „kawkaz kușak” accesorizează portul femeii turcoaice. 

De asemenea, iese în evidență rochia de mireasă din catifea albastră, „gelin entari”, din categoria celor decorate „cu o mie de ramuri”, cu broderie de fir metalic auriu, specifică turcilor, dar împrumutată și de etnicii tătari. 

Costumul de turc, cu nelipsitul fes și brâu lung și lat, la fel ca și costumul de tătar îmbrăcat cu ilic au farmecul lor special. 

Portul armenilor este reprezentat în expoziție printr-o rochie lucrată într-un atelierul urban din Cezareea, la sfârșitul secolului al XIX-lea, la realizarea căreia s-au folosit materiale prețioase, precum mătasea și firul metalic auriu. Rochia a fost donată Muzeului de Artă Populară Constanța în anul 2017 de către teatrologul constănțean Anaid Tavitian, aparținând străbunicii acesteia. 

Nelipsit din portul rușilor lipoveni, creștini ortodocși de rit vechi, este pois-ul, brâul purtat atât de femei, cât și de bărbați. Țesut sau împletit din lână colorată, îngust și lung de aproximativ doi metri, cu ciucuri mari la capete, pois-ul era primit în ziua botezului și purtat întreaga viața. În expoziție este prezentat un costum de femeie, îmbrăcat pentru mers la biserică, ale cărui piese componente sunt confecționate din materiale de factură industrială: fusta/ iubka, bluza/ cofta și boneta sau kichka, simbol al femeii căsătorite, peste care se lega baticul/ casiak-ul cu terminații în trei colțuri  reprezentând Sfânta Treime. 

Costume specifice bulgarilor, achiziționate din localitatea tulceană Lunca, un costum de grecoaică în cromatica alb-albastru din satul Izvoarele, situat tot în județul vecin, un ilic din stofă, confecționat în jurul anului 1950, specific grecilor și un fes din catifea, specific albanezilor, completează expoziția. 

Ucrainenii sunt reprezentanți prin imaginea unui cazac, brodat în cruci pe un ștergar vechi, prezentat alături de o icoană veche rusească din secolul al XIX-lea. 

Expoziția „Dobrogea – multiculturalitate etnică” îi așteaptă pe toți cei interesați să descopere frumusețea portului de sărbătoare al locuitorilor acestui spațiu, dar și cromatica specială a textilelor pentru decorul interiorului, alături de alte elemente specifice celor care, de secole, trăiesc pe această bucată de pământ dintre ape pe care Mihai Eminescu îl definea ca fiind un Orient în miniatură. 

CITEȘTE ȘI

Povești vechi de când lumea, „scrise” pe ouă de Fevronia Ciortan și „ucenicii” săi

De profesie economist, Fevronia Ciortan are, de mai bine de un deceniu, o mare pasiune: încondeierea ouălor. Este modul în care se relaxează după o zi înconjurată de cifre.  Ouăle „muncite”, pe care le înnobilează cu motive ancestrale, spun povești despre viață, moarte, înviere, credință, cosmogonie, tradiții și ocupații vechi. Povești încifrate în vechile simboluri pe care le scrie cu

Citește mai mult »

Seara de duminică în compania unui celebru bufon

În această săptămână, pe agenda Teatrului Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” se află un singur spectacol, o lucrare de referință din creația lui Giuseppe Verdi, „Rigoletto”.  Drama bufonului Rigoletto va fi prezentată publicului împătimit de operă duminică, 21 aprilie, de la ora 19.00, sub bagheta dirijorului francez Arnaud Pairier.  În rolul titular, publicul îl va vedea și asculta

Citește mai mult »
Mai multe texte
RUBRICI: