Muzica românească cultă a fost pusă pe orbita muzicii universale prin intermediul marelui George Enescu. Absolvent al conservatoarelor din Viena și Paris, fiind compozitor, violonist, dirijor, pianist și pedagog, și-a dezvoltat influența în cercurile muzicale europene și nord-americane. Astfel a reușit să-i ajute și pe colegii săi de generație din România, contribuind decisiv la făurirea unui stil național muzical. Dispariția unei astfel de personalități poate duce la un vid în peisajul cultural. Cu toate acestea, generația următoare a adus o colecție compozitori remarcabili care au creionat direcția muzicii contemporane din țara noastră. Aurel Stroe, Myriam Marbe, Tiberiu Olah, Anatol Vieru, Ștefan Niculescu sunt numele de referință în școala muzicală românească. Pe lângă activitatea bogată din punct de vedere componistic, aceștia au fost și busole pentru tinerii care au urmat. Fiecare dintre cei menționați mai sus au format studenți talentați în cadrul Conservatorului din București.

În continuare vom vorbi despre unul dintre cei mai proeminenți discipoli de-ai lui Aurel Stroe, Mihnea Brumariu. S-a născut la Timișoara în anul 1958. Provine dintr-o familie în care muzica a fost mereu la loc de cinste, tatăl său fiind profesor de istoria muzicii la universitatea bucureșteană de muzică. A început să scrie muzică sub influența compozitorului renascentist, Antonio Vivaldi. Ulterior, l-a avut ca îndrumător pe compozitorul Zeno Vancea. Precocitatea sa muzicală i-a permis ca în perioada liceului să participe la cursurile muzicale universitare. În perioada studenției la Conservatorul din București a studiat compoziția la clasa lui Aurel Stroe, orchestrație cu Tiberiu Olah iar formele muzicale cu Ștefan Niculescu. A urmat cursuri de specializare cu Yannis Xenakis, Zygmunt Krauze și Paul Patterson. Tot atunci s-a făcut remarcat cu lucrarea Concertino pentru pian și orchestră pentru care a fost recompensat cu premiul „Dinu Lipatti”. În zona muzicii concertante a mai scris concerte pentru vioară, violă, violoncel și pentru clarinet, un concert dublu pentru clarinet și corn, un concert pentru șaisprezece corni și orchestră (comandă a Ministerului Culturii din Franța), Kammerkonzert.

În direcția muzicii de cameră a scris cicluri, cum ar fi On y va – în care numărul instrumentelor crește treptat, sau Kammermusik – care conține un număr variat de instrumente, de la solist la ansamblu de douăsprezece instrumente. Alte lucrări camerale ar fi Bildungsseptet mit Klavier, Die Zeit ist nicht so, wie es scheint, Trioaktat, cvartete de coarde, ciclul Alexandria pentru două instrumente. În privința muzicii pentru ansambluri mari putem menționa Simfonia a III-a „Glossa” cu cor și orgă pe versurile lui Mihai Eminescu, Anamorfoze, Überall ist Babylon? pentru două mini-orchestre de coarde și pian. A scris, de asemenea, două opere de cameră Matca și Sapho. În privința operei Matca, după Marin Sorescu, Brumariu a realizat libretul și a creat o operă repetitivă folosind microintervale inspirate de muzica indiană. În ciuda faptului că nu cantitatea este cea care trebuie să conteze, trebuie menționat că a creat peste o sută cincizeci de lucrări în toate genurile muzicale. Pentru cea de-a doua operă a primit bursa „George Enescu” în anul 2010.

Legătura creată în anii de formare cu maestrul său, Aurel Stroe, i-a marcat profund parcursul muzical. Dacă la începuturile sale era preocupat, asemeni lui Stroe, de folclorul imaginar și de organizările sonore pe baza unor legi matematice, ulterior a dezvoltat o direcție în care pune accentul pe pregnanța ritmică a unor formule care își trag seva din muzica populară românească și în organizări sonore de sorginte modală. Una dintre cele mai importante teme ale muzicii lui Mihnea Brumariu este timpul și felul în care acesta se desfășoară. Abordează în lucrările sale moduri diferite de desfășurare și scurgere a timpului, fie că vorbim de lucrări care menționează acest lucru în titluri ori prin folosirea unor tempouri sau metrii diferiți în aceleași lucrări. Mai trebuie menționat faptul că în timpul creației muzicale, domnia sa acționează după principiul aristotelic, anume că, înainte de orice, stabilește de la început momentul unde vrea să se încheie lucrarea.

Gândirea sa teoretică aduce în discuție chestiuni foarte importante. Bunăoară, afirmă că deși se scrie muzică tonală de aproximativ o mie de ani, acest sistem de organizare sonoră încă nu și-a epuizat toate resursele. Consideră că procesul de creație muzicală este o muncă îngrozitoare și că, în cele din urmă, omul devine conștient de frumusețea procesului și de ceea ce înseamnă muzica în sine. Asemeni unui mare predecesor al său, Igor Stravinski, spune că muzica nu este un limbaj. Mai mult decât atât, că este un metalimbaj sau un prelimbaj. Ne raportăm la muzică în funcție de felul cum suntem mobilați pe interior iar această raportare se rezumă scurt în ceva ce ne place sau nu. Limbajul implică o serie de reguli cu ajutorul cărora transformăm abstractul în noțiuni concrete. Muzica nu are o gramatică, sigur că putem face tot felul de analogii, însă, la modul propriu, nu există o gramatică a muzicii. Totuși, Mihnea Brumariu este de părere că există o așa zisă gramatică a conductului muzical.

În viziunea sa, modernismul este o credință sau chiar o teorie despre organizarea rațională, previzibilă și transparentă a lucrurilor iar asta transformă curentul într-o utopie. Asta în vreme ce postmodernismul renunță la aceste deziderate, decade din utopie. Se află din punctele de vedere temporal și teoretic dincolo de crezul în progres. De asemenea, acesta consideră că postmodernismul poate fi o formă de compoziție, în care fragmente sparte pot fi recompuse iar deconstrucția se rezolvă printr-o reorganizare. Prin această subiectivitate se deschid ușile și porțile arbitrarietății subiectului. Prin faptul că marile subiecte se destramă nu înseamnă că firimiturile rămase nu pot să aibă sens în viețile noastre.

Pe lângă activitatea componistică foarte bogată, Mihnea Brumariu a mai fost și producător de spectacole la Opera Națională București, profesor universitar la UNATC, director al secțiunii de Teatre și Spectacole din cadrul Ministerului Culturii și directorul Editurii Muzicale din România. Astăzi este directorul muzical al Festivalului Echoes „Aurel Stroe”.