Născută în Little Rock, Arkansas 1887, Florence Price a început să fie vizibilă în peisajul muzical nord-american din anii 1930. Lucrarea care i-a adus recunoașterea la nivel național a fost Simfonia în Mi minor, interpretată de Chicago Symphony Orchestra în 1933 sub bagheta lui Frederick Stock. Concertul a reprezentat o premieră în muzica americană, prima lucrare de mari dimensiuni compuse de o compozitoare afro-americană interpretată de una dintre orchestrele mari.

Având și descendenți albi, în timpul copilăriei sale, familia a fost percepută ca aparținând unei elite afro-americane. Studiile muzicale le-a început cu mama sa, iar apoi a urmat studiile la New England Conservatory of Music în Boston. În această perioadă a devenit din ce în ce mai interesată să exploreze bogăția muzicală din cultura afro-americană în lucrări de mari dimensiuni. A absolvit secția de interpretare orgă și cea de pedagogie pianistică. După aceea, dorința de a da înapoi comunității ceea ce simțea că are de dat au făcut-o să revină și să predea în cadrul mai multor colegii dedicate afro-americanilor din zona Little Rock, dar și din Atlanta. Era un exemplu pentru aspirațiile femeile din comunitate, educată, elegantă dar și modestă, timidă și rezervată. În anul 1912 s-a căsătorit cu un avocat de succes, Thomas J Price. În această perioadă a început să compună, concentrându-se pe cântece didactice pentru pian sau vioară cu acompaniament de pian. Deși trecuseră aproximativ douăzeci de ani de la momentul absolvirii, pasiunea pentru compoziție, care mocnise până atunci, dădea primele semne. Următoarea etapă din viața ei s-a dovedit de bun augur pentru carieră componistică.

În 1927 familia Price s-a mutat în Chicago pentru a scăpa de interdicțiile rasiale din Sud. Aici a studiat la American Conservatory cu Carl Busch, cu Wesley LaViolette și Arthur Olaf Anderson la Chicago Musical College. Aici spiritul său artistic s-a descătușat, descoperind un oraș care a inspirat-o și i-a încurajat acest elan. A avut multe oportunități de a se dezvolta, atât din punct de vedere social cât și profesional, întrând în contact cu alți artiști, fie ei pictori, scriitori, dansatori sau actori. Deja în anii 1920 începuse să câștige premii iar la începutul deceniului următor devenise compozitoare în toată regula, motivată fiind și de numeroasele ocazii în care i-au fost interpretate lucrările. A abordat o paletă largă de lucrări, scriind opusuri pentru pian, orgă, voce, formații de cameră, orchestră, cor. De asemenea, a realizat aranjamente pentru voce și diverse formații instrumentale pentru piese din repertoriul religios afro-american. Muzica sa era interpretată regulat de muzicieni și colegi din Chicago. Fiind la rândul său intepretă, ea și-a cântat și multe dintre lucrările în premieră. Această ascensiune a culminat cu premiul întâi pentru Simfonia în Mi minor în cadrul concursului Wanamaker ediția 1932, premiu care i-a atras vizibilitate națională. În anul următor avea să fie prima compozitoare de culoare cântată de o orchestră de calibru mare. Au urmat alte interpretări în țară. Un alt moment important al carierei sale a fost când Marian Anderson, o contraltistă americană, a cântat aranjamentul lui Price pentru cântecul religios My soul’s been anchored in de Lord and Songs to the Dark Virgin.

După divorțul de soțul său, pentru a se putea susține financiar, Florence Price acompania filmele mute la orgă, scria cântece de muzică lejeră pentru reclame și realiza aranjamente pentru soliști și cor. Este foarte cunoscută și apreciată pentru liedurile sale și pentru aranjamentele pentru cântecele religioase afro-americane. Marea majoritatea a lucrărilor sale, peste trei sute de lucrări, sunt nepublicate, exceptând puține lucrări pentru pian și lieduri. Stilul abordat de aceasta este, de cele mai multe ori, o fuziune între reminiscențe ale Romantismului și idei care ar putea fi cuplate cu mișcarea de renaștere culturală din Harlem. A încercat să creeze o punte de legătură între tradiția muzicală afro-americană cu formele clasice. Bunăoară, tradiția responsorială prezentă în cântecele sclavilor de pe plantații are anumite ecouri în muzica sa.

A compus: simfonii, concerte pentru pian și vioară, suite pentru orchestră, rapsodii, muzică pentru diverse formații corale, lieduri pentru voce și pian, muzică de cameră pentru felurite formații instrumentale, lucrări pentru pian, lucrări pentru orgă.