Tânărul Vlad Ionescu, sugestiv fotografiat în fața Cazinoului, ca un fiu al orașului de la malul mării ce este, s-a născut în Tomis Nord și a ajuns la frumoasa vârstă de 31 de ani, ani în care a și studiat „Jurnalism și Comunicare” la Universitatea Ovidius. Ni se spune că are „o pasiune pentru orașul său” și „o transpune în fiecare știre pe care o scrie”.
Din rezumatul celor întâmplate ieri pe scena culturală a orașului Constanța, scris cu pasiune de Vlad Ionescu, spicuim:
- „Filarmonica de Stat din Constanța a anunțat programul pentru următorul concert simfonic, care va avea loc pe 10 aprilie și îl va avea ca dirijor invitat pe maestrul Cristian Popescu”.
- „trupa locală de jazz „Marea Nordului” a susținut un concert de primăvară în Piața Ovidiu, oferind un mix de improvizații și piese originale, care au atras un public numeros și entuziast.”
- „Teatrul de Stat Constanța a deschis stagiunea [care stagiune??!] cu premiera piesei „Jocul de-a vacanța” de Mihail Sebastian, într-o regie contemporană, care reinterpretează temele tinereții și ale frământărilor interioare.”
- „Muzeul de Artă din Constanța a deschis expoziția temporară „Dialoguri între valuri”, care reunește lucrări contemporane ale artiștilor constănțeni, inspirate de peisajele marine ale Mării Negre.”
- „Casa de Cultură „Constantin Brăiloiu” a găzduit o serie de ateliere dedicate tradițiilor dobrogene, inclusiv meșteșuguri populare și dansuri specifice zonei.”
- „Cinema City din Constanța a început astăzi un mini-festival dedicat cinematografiei europene”
- „mai multe asociații locale au lansat astăzi campanii culturale pentru păstrarea tradițiilor dobrogene. Printre acestea se numără expoziții de icoane pe sticlă și târguri de produse artizanale, menite să promoveze patrimoniul și să țină vii obiceiurile locale.”
Ca glosă la aceste „știri”, l-aș cita pe eternul Murphy cu legea „Dacă ceva poate merge prost, va merge din ce în ce prost” și m-aș felicita îndelung pentru evadarea din presa generalistă, într-un moment în care nu aveam a mă revolta decât de „jurnaliștii” care apără interesele patronilor sau de „jurnaliștii” care scriu la comandă politică/ publicitară ori pur și simplu pentru un pișcot și o cafea. Nu anticipam atunci „jurnalistul AI”, niciodată în pană de subiecte, fără necesități și pretenții materiale, fără scrupule, fără program sau normă și cu un public dispus să înghită orice cantitate de fake news, oricât de absurde. Eu proastă!
Acum, ce să zic, nu-i de ajuns că în Constanța sunt oameni care cred că mai există Teatrul Fantasio (desființat în 2004) sau vin la Teatrul de Stat să vadă opera Don Pasquale de Donizetti… Datorită Măriei Sale AI, vom avea constănțeni care vor crede că există în acest oraș o „Filarmonică de Stat”, o trupă de jazz „Marea Nordului” (?!!!), o „Casă de cultură Constantin Brăiloiu” (who the fuck is Constantin Brăiloiu pentru Constanța?!) sau chiar un „Vlad Ionescu”, jurnalist cu studii la Ovidius.
Până la urmă, în fața unei realități distopice (nu elaborez), evadarea într-o presă ficțională, fără niciun fel de regulă sau limită, pare chiar coerentă și rațională.
N-o să dau link-uri, că nu vreau să provoc niciun click care să aducă venituri în plus (din publicitate) persoanelor din spatele acestei întreprinderi inovative – nu că ar conta prea mult aportul meu.
