Genul de muzică salsa a apărut în America Latină și își trage originile din alte genuri cum ar fi cha-cha, bolero, rumba, mambo sau jazz. Din punct de vedere cultural este un melanj între influențe preponderent cubaneze dar și puerto ricane care se regăseau în New York în anii 1970. La dezvoltarea sa a contribuit foarte mult și legătura cu muzicienii din Cuba. Ar mai fi de menționat faptul că Republica Cuba este cea mai mare insulă din Caraibe iar capitala este Havana. Insula se află la confluența Mării Caraibelor, Oceanului Atlantic și Golful Americii (cunoscut până recent sub numele de Golful Mexicului). Populațiile indigene se numesc ciboney și taino. A fost cucerită de spanioli la sfârșitul veacului al cincisprezecelea și a fost colonie până în 1898 când și-a câștigat independența. Cuba este o țară diversă cu descendenți ai populației indigene, ai coloniștilor spanioli și ai populației de culoare adusă de pe alte insule din Caraibe sau din Africa și care a fost sclavi. Această diversitate a contribuit în mod direct la apariția muzicii salsa.
Una dintre cele mai ilustre reprezentante ale acestui gen dar și a muzicii din Cuba per total, este Celia Cruz. Născută în 1925 în Havana cu descendențe afro-cubaneze într-un cartier foarte sărac. Muzica era o permanentă în viața familiei sale iar aceasta era apreciată în cartierul său încă din perioada copilăriei. În perioada adolescenței a mers la carnavalul din Havana visând ca într-o zi să ajungă regina acestei sărbători. În perioada studenției a participat la diverse concursuri unde a câștigat adesea iar premiile modeste (săpun, ciocolată, lapte condensat) erau foarte prețuite într-o societate marcată de sărăcie. Deși muzica și cântatul în special erau modul său de a trăi, aceasta studia pedagogia pentru a deveni profesoară, nefiind susținută de tatăl său în demersul muzical. A început să cânte cu trupe locale și la petreceri iar la absolvirea Institutului Pedagogic a hotărât să urmeze cariera muzicală, înscriindu-se la Academia de Muzică din Havana. Mulțumită concursurilor pe care le-a câștigat, multe emisiuni radio au angajat-o să cânte.
În studiourile radioului havanez a cunoscut mai mulți artiști unul dintre aceștia fiind Roderico Neyra care i-a propus să fie solista principală în cadrul unui spectacol care s-a dovedit de mare succes. Spectacolul intitulat Sun Sun BaBae a fost invitat în Venezuela și Mexic. Mai târziu s-a alăturat grupului Sonora Matancera, unul dintre cele mai reprezentative ansambluri de muzică din Cuba care activează de peste un secol și care a lansat peste patru sute de cântece. Alături de noii săi colegi a cântat în Haiti, America de Sud și Mexic. În această perioadă a reușit să câștige îndeajuns cât să-și întrețină și familia iar vocea sa era ascultată atât în Cuba cât și în alte țări din America Latină sau Statele Unite ale Americii. A urmat prima călătorie în SUA și prima apariție într-un film, Affair in Havana. Schimbarea de guvern și apariția lui Fidel Castro au însemnat mai puțină libertate pentru artistă.
În 1960 a părăsit Cuba alături de colegii săi de trupă cu destinația Mexic fără a mai putea să revină niciodată în țara natală. Mai târziu au început concertele din SUA, întâi în Los Angeles iar mai apoi în New York, Miami sau Chicago. Cu sprijinul guvernului american, toți cubanezii puteau rămâne permanent în SUA. Fidel Castro a interzis muzica ei în Cuba de teamă ca alții să nu-i urmeze exemplu și să părăsească țara. Dintre toți colegii de trupă, prietenul cel mai bun a fost trompetistul Pedro Knight, care i-a devenit ulterior partener de viață. La scurt timp de la moartea mamei sale, Celia Cruz a cântat alături de Tito Puente la Carnegie Hall, devenind prima muziciană care a cântat vreodată în celebra sală de concerte. În perioada când a renunțat la colaborarea cu Sonora Matancera și a continuat propriile proiecte alături de soțul său, a abordat genuri și stiluri din America Latină, cum ar fi cumbia din Columbia, bomba din Puerto Rico, merengue din Republica Dominicană, ranchero și corrido din Mexic.
Anii 1960 aduceau schimbări în muzică iar tinerii americani erau interesați de sonoritățile care erau aduse de invazia britanică și de influențele afro-americane, rock-ul și disco. Celia Cruz, alături de flautistul Johnny Pacheco, a început să experimenteze un nou gen care combina influențe din mai multe muzici latine, denumit salsa și care devenise cool în rândul generațiilor tinere, fiind cântat în cluburi. Prin cântece precum Quimbara, Tora Mata sau Cucula, Cruz a fost încoronată regina muzicii salsa. Muzica și aparițiile sale scenice erau în perfectă concordanță cu atmosfera disco, reușind să se întoarcă la visul adolescenței, de a fi regina carnavalului. În 1974 a călătorit pentru prima dată în Africa, în actuala Republică Democrată Congo, pentru a cânta în deschiderea meciului de box dintre Muhammad Ali și George Foreman. În 1977 a cântat cu Miami Sound Machine, cunoscând-o pe Gloria Estefan. A participat la mai multe teledonuri pentru persoane bolnave de cancer, boală de care a murit și tatăl său. Aceeași boală a răpus-o și Celia Cruz la șaptezeci și șapte de ani.
În 1987 a fost recompensată cu o stea pe Hollywood Walk of Fame. A jucat în nenumărate filme și telenovele care au fost difuzate în întreaga lume. Un asteroid a fost botezat după faimoasa solistă cubaneză în 1988. În Union City, New Jersey există o piață care îi poartă numele. A fost numită Doctor Honoris Causa în trei universități americane: Yale, Florida International University și University of Miami. A fost inclusă în Latin Music Hall of Fame în 1999. Uniunea Compozitorilor și Interpreților din SUA i-au acordat Latin Heritage Award în același an. În 2003 a fost inaugurat liceul Celia Cruz în Bronx. În 2005 Muzeul Național de Istorie al SUA a deschis o expoziție denumită „Azucar!” în memoria sa. Acestea sunt câteva dintre recunoașterile pentru una dintre cele mai reprezentative artiste cubaneze și latino-americane din toate timpurile.
