A doua jumătate a secolului al douăzecilea a fost ca o erupție în domeniul artei sonore. Descoperirile tehnologice duceau la apariția unor instrumente muzicale noi sau la remodelarea celor vechi. Tehnicile noi de compoziție ofereau perspective proaspete asupra muzicii. Dispozitivele de stocare și redare a sunetului din ce în ce mai performante deschideau drumul spre experiențe inedite ale publicului în privința audiției muzicale. Odată cu deceniul al cincilea vorbim despre muzici scrise de Stockhausen, Boulez, Ligeti, Xenakis printre alții, în muzica așa zisă clasică de secol XX, de muzici scrise și interpretate de The Beatles, Elvis Presley, Chuck Berry, The Rolling Stones, Jimi Hendrix, Pink Floyd în zonele rock&roll și rock sau de muzici aparținând unor artiști de jazz precum Miles Davis, Charlie Parker, Dizzy Gillespie, Ella Fitzgerald etc. Sigur că aceasta nu este o listă exhaustivă nici în privința genurilor sau subgenurilor și nici în legătură cu artiștii reprezentativi. Prin cele menționate mai sus ne dorim să creem o uvertură pentru ceea ce urmează. 

Artista despre care vom vorbi se numește Karen Carpenter și s-a remarcat ca solistă și interpretă la tobe în grupul The Carpenters în care activa alături de fratele ei, Richard Carpenter. Educația muzicală a existat încă de la început în familia lor, iar odată cu mutarea într-una din suburbiile orașului Los Angeles, oportunitățile artistice au început să apară. După cum mărturisește chiar ea, Karen a început studiul tobelor la vârsta de cincisprezece ani în fanfara școlii sale pentru a scăpa de orele de geometrie. Unul dintre modelele sale de la începuturi a fost cel cu care va rivaliza mai târziu în muzica pop, Ringo Starr. În anul 1966 sub numele The Richard Carpenter Trio au câștigat competiția Battle of the Bands organizată la Hollywood Bowl. Studiul a ajutat-o să progreseze foarte repede și să execute ritmuri complexe. În privința cântatului vocal, Wes Jacobs, colegul de trupă, afirmă că la început ea era ezitantă și că voia doar să cânte la tobe, dar treptat concentrarea pe actul artistic o ajuta să nu se gândească la tracul de scenă. După o experiență nereușită cu grupul Spectrum, cei doi frați vor forma duo-ul The Carpenters. Primul lor contract cu o casă de discuri a apărut într-o perioadă în care străluceau artiști precum Led Zeppelin sau The Rolling Stones iar lumea considera direcția lor muzicală ușor desuetă. Cel dintâi album al lor s-a intitulat Ticket to Ride iar Karen, pe lângă interpretarea vocală și la tobe, a cântat și la chitară bas. Albumul omonim primului mare succes muzical Close to you, din anul 1970, a adus-o pe Karen Carpenter în fața publicului, în postura de solist vocal. 

În familia Carpenter, Richard a fost fratele mai mare care a fost încurajat de către familie să studieze muzica iar mai târziu această situație i-a dat încrederea de a deveni liderul grupului. Karen a nu avea nici o problemă în a fi doar sora acestuia și fata care cântă la tobe. Numai că vocea sa și căldura pe care o emana în momentul când era în față, o transformau într-un superstar. La toate acestea se adăuga și problema staturii sale iar a cânta din spatele setului de tobe nu era cea mai inspirată imagine pentru solista unei trupe care tocmai câștigase premiul Grammy în 1971 pentru cea mai bună interpretare pop al unui grup. Acest premiu era câștigat în fața unor contracandidați precum The Beatles (cu piesa Let it be), Jackson 5 (cu piesa ABC) sau Simon & Garfunkel (Bridge over troubled water). Dar timiditatea și nesiguranța ieșeau permanent la suprafață, de pildă când John Lennon a întâlnit-o într-un restaurant și i-a spus că are o voce minunată. Constantele acestea erau temperate numai prin faptul că fratele mai mare se afla în prezența sa. În ciuda întinderii vocale remarcabile de aproximativ trei octave, cele mai memorabile cântece ale trupei au scos în evidență doar zona gravă și delicată a vocii sale. 

Succesul, care ducea la neglijarea vieții personale și problemele cu alimentația și-au pus amprenta asupra sănătății sale. Situația s-a agravat în perioada în care, profitând de un hiatus al trupei, Karen Carpenter a înregistrat la începutul anilor 1980 un album ca solistă. Pe acest album ea a abordat muzici ritmate, specifice mai degrabă zonei disco. Albumul nu a ieșit pe piață decât șaisprezece ani mai târziu. De asemenea, o căsnicie nereușită reprezenta elementul care lipsea dintr-o furtună perfectă. S-a stins din viață în 1983 la doar 32 de ani.

Parafrazând titlul unui documentar apărut recent despre Phil Collins, Karen Carpenter se considera mai întâi toboșară și apoi solistă. Recunoașterea pentru calitățile sale muzicale sunt menționate și astăzi în publicații de specialitate și de oameni din branșă. Deși apogeul carierei sale a fost într-o perioadă în care tobele erau asociate mai ales cu interpreți bărbați, Karen Carpenter a fost foarte apreciată pentru meșteșugul său. Buddy Rich, unul dintre simbolurile percuției jazz din toate timpurile. o menționa printre favoritele sale. Într-o epocă în care tehnologia nu era atât de avansată, simțul ritmic al său era fantastic, putând înregistra duble cu o precizie exemplară a tempo-ului. O mostră de virtuozitate o putem găsi căutând pe YouTube „The Karen Carpenter drum workshop” în care cântă la o varietate de instrumente de percuție distribuite pe toată scena și purtând astfel un dialog muzical cu toată orchestra. Poate o altă fațetă a influenței timpurii a lui Ringo Starr a reprezentat și interpretarea vocală. În anul 1999 postul TV de muzică VH1 a plasat-o pe locul 29 într-un clasament al celor mai bune voci feminine din istoria rock&roll. În anul 2010 s-a clasat pe locul 94 în clasamentul celor mai buni o sută soliști din toate timpurile. În privința colaborării cu fratele său putem afirma că sonoritatea muzicii lor este precursoare a fenomenului ABBA. Liniile melodice foarte sincere, când nostalgice sau vioaie, aranjamentele vocale simbiotice dintre cei doi prefațează într-o anumită măsură ceea ce mai târziu va aduce supergrupul suedez. De asemenea, considerăm că acest duo a contribuit la popularizarea grupurilor mixte cum ar fi Roxette, Al Bano și Romina Power sau The White Stripes.