De-a lungul istoriei muzicii au existat mai multe categorii de muzicieni în funcție de preocupările lor. Una dintre aceste categorii îi reprezintă pe  muzicienii care au preferat să-și canalizeze eforturile creative într-o anumită direcție pe care au încercat să o dezvolte, căutând provocări noi și din ce în ce mai dificile. De asemenea, au existat și muzicieni care au folosit surse de inspirație și influențe în direcțiile pe care s-au concentrat iar acest lucru a funcționat foarte bine. Însă una dintre cele mai descurajante, mai grele și chiar mai sigure căi sortite eșecului va rămâne cea în care interpretul ori compozitorul a încercat să meargă pe cât mai multe direcții posibile. Aceasta este calea pe care a urmat-o Frank Zappa.

Muzicianul nord-american a fost un veritabil om al Renașterii din secolul XX. Și-a desfășurat activitatea în calitate de compozitor, aranjor, chitarist, producător și chiar promotor al unor noi talente. S-a născut pe 21 decembrie 1940 în Baltimore și avea descendențe italiene, grecești, arabe și franceze. Copilăria și adolescența și le-a petrecut în mai multe locuri, datorită slujbei tatălui său. În această perioadă a vieții devine interesat muzica rhythm&blues dar și de creația unor compozitor precum Edgar Varèse, Igor Stravinski sau Anton Webern. Ca o paranteză, într-unul dintre primele sale concerte înregistrate acesta afirma că primii pași în muzică pot fi considerați ca fiind făcuți cu stângul, având în vedere că studiul muzicii se începe cu Palestrina, Bach sau cei trei clasici, Haydn, Mozart și Beethoven. Interesul pentru muzica lui Edgar Varèse îl va face să ia legătura cu compozitorul de origine franceză fără a se întâlni vreodată, din nefericire. Totuși, Zappa a și dirijat mai târziu o serie de lucrările ale lui Edgar Varèse. Tot în perioada adolescenței îl va cunoaște pe care ulterior va fi cunoscut sub numele de scenă Captain Beefheart, cei doi influențându-și reciproc stilurile muzicale. 

Spuneam mai sus faptul că muzica lui Frank Zappa înseamnă în primul rând diversitate. Putem, la fel de bine, să afirmăm fără nici o exagerare că a fost și un creator foarte prolific. Bogatul material discografic nu cunoaște bariere de ordin stilistic: a reușit să îmbine rock, pop, rhythm&blues, jazz și muzica clasică. Muzician autodidact, formarea aceasta a contribuit decisiv în modul de a gândi muzical, el compunând și creând orice fel de muzică era relevantă. Este unul dintre artizanii unor curente precum „album concept” (pe care îl vom întâlni mai târziu în creația unor artiști precum Pink Floyd sau Herbie Hancock), operă rock sau rock progresiv. A fost unul dintre primii muzicieni din sfera muzicii rock care au folosit studioul de înregistrări și aparaturile din interiorul său ca pe un instrument muzical. Ca un veritabil vârf de lance al timpurilor sale, Frank Zappa era total lipsit de prejudecăți în domeniul muzicii, nefăcând distincție sau ierarhizare între muzici scrise pentru reclame, doo-wop, jazz improvizatoric, muzică de avangardă sau music-hall. 

Pentru un meloman neavizat, orice album de-ale lui Zappa poate părea bizar din multe puncte de vedere. În primul rând, versurile pieselor sale erau aproape întotdeauna o satiră. Așa cum afirma și unul dintre colaboratorii săi, toboșarul și percuționistul Art Tripp într-un interviu, umorul lui Frank Zappa mergea de multe ori mai departe decât oricare alt artist din acea perioadă. Lăsa permanent impresia că se simte foarte confortabil în postura de clovn și că, asemeni unui adevărat bufon shakespearian, poate ironiza sau spune adevărul despre orice și oricine. Glumele sale muzicale atingeau o paletă vastă de culori, domenii și direcții. Ele puteau fi glume copilărești sau sarcasm cu tușe groase. Tema principală era ipocrizia în diversele sale forme. Ironiza vedetele TV, corporații, politicieni sau chiar oamenii obișnuiți, astfel nediscriminând nici un fel de categorie socială. Tema preferată a sa era politica, cu toate că nu a fost niciodată un activist. 

În ceea ce privește componenta muzicală, deschiderea sa spre orice fel de muzică a jucat un rol foarte important. Fie că vorbim de materialele lansate alături de trupa sa, Mothers of Invention sau de cele pe care le-a lansat ca artist solist, albumele sale sunt mostre de ingeniozitate și originalitate în ciudățenia lor. Liniile melodice sunt dovada unei minți într-o permanentă căutare de joacă pe portativ. Chiar dacă încalcă regulile de compoziție, chiar dacă merge total împotriva curentului, Frank Zappa o face la modul conștient, asumat și dornic să vadă care este rezultatul și cum va reacționa publicul. Progresiile armonice merg în tandem cu aspectul melodic iar rezolvările pe care le propun piesele sale sunt cel puțin îndrăznețe și curioase. Fiind în permanență însoțit de muzicieni de foarte bună calitate, aspectele ritmice și timbrale ale opusurilor zappaesce completează sentimentul de exotic și inedit. 

Într-o perioadă în care algoritmii par să ne guverneze gusturile muzicale din ce în ce mai mult, putem recomanda muzica lui Frank Zappa, deoarece, mai mult decât orice, Zappa înseamnă diversitate. Nu dorim să ne lamentăm, dar creația unuia dintre cei mai importanți muzicieni ai veacului trecut nu poate fi cuprinsă într-un singur articol, scopul său este de a aduce în atenția cititorilor acestei rubrici minunata creație a sa ori de a reaminti numele de Zappa celor care l-au mai ascultat. Ca o încheiere, dorim să menționăm o mică parte dintre albumele lui Frank Zappa care au rămas în istoria muzicii: Freak Out, Absolutely Free, We’re Only In It For The Money, Lumpy Gravy, Hot Rats, Burnt Weeny Sandwich, Weaseals Ripped My Flesh, Waka/Jawaka, Grand Wazoo, Orchestral Favourites, Roxy and Elsewhere, Kent Nagano conducts Zappa, Pierre Boulez conducts Perfect Stranger.