prof. univ. dr. Mariana Popescu
Varujan Cozighian a fost un reprezentant de seamă al artei violonistice românești care s-a născut la 7 ianuarie 1936, în Constanța, într-o familie de armeni: Avedis și Araxi Cozighian.
Varujan Cozighian
Familia Cozighian a avut un loc special în cadrul comunității armene, fiind implicată în activități socio-culturale. Din fragedă copilărie, lui Varujan i-au fost asigurate condiții pentru o educație muzicală deosebită: la vârsta de șapte ani, învață să cânte la mandolină sub îndrumarea profesorului Manuelian, iar la vârsta de nouă ani, începe studiul viorii, sub îndrumarea profesorului Aurel (Aur) Alexandrescu (tatăl compozitorului Dragoș Alexandrescu), un renumit pedagog carea pus bazele vieții muzicale constănțene.
Urmează studii liceale la Liceul Mircea cel Bătrân din Constanța. În 1950, este admis la Școala Medie de Muzică din București, la clasa profesorului George Manoliu. Varujan Cozighian a participat ca elev, la numeroase manifestări organizate de comunitatea armeană.
Între 1952-1957, studiază la Conservatorul Ciprian Porumbescu din București, cu renumitul profesor Garabet Avakian (1907-1967), originar din Constanța, un pedagog cu o viziune modernă, datorată contactului cu muzica internațională, ca membru în jurii și participarea în calitate de profesor, în 1967, la Cursurile estivale de perfecționare inițiate de marele dirijor Sergiu Celibidache, pe lângă Filarmonica din Stockholm și Conservatorul din Sienna.
În anul 1954, are loc debutul solistic al lui Varujan Cozighian, la Ateneul Român, ca interpret al Simfoniei Spaniole de Eduard Lalo, fiind acompaniat de Orchestra Sfatului Popular dirijată de Mircea Basarab.
Începe perioada de afirmare la importante concursuri internaționale, obținând Mențiune la Concursul Piotr Ilici Ceaikovski – Moscova (1958), Premiul II și Premiul III pentru interpretarea Sonatei a III-a de George Enescu (împreună cu pianistul Nicolae Brânduș) la prima ediție a Concursului Internațional George Enescu– București (1958), Premiul III la Concursul Internațional George Enescu– București (1964), Premiul Special Ruggiero Ricci de la Geneva (1966).
În anul 1959, ca proaspăt absolvent al Conservatorului, este admis ca violonist la Filarmonica George Enescu din București. După un an de experiență în orchestră, în anul 1960 Varujan Cozighian a fost numit de către marele dirijor George Georgescu, concert-maestru al Filarmonicii George Enescu. Timp de 22 de ani și-a îndeplinit această misiune cu profesionalism și cu autoritate dublată de eleganță și respect față de membrii orchestrei. A avut o contribuție deosebită în perfecționarea partidei-vioară, denumită de dirijori – viorile de aur.
Criticul muzical Dumitru Avakian avea să afirme: „În calitate de concert-maestru, de prim violonist, a fost un prețios îndrumător al muzicienilor ansamblului, în mod special al tinerilor muzicieni, indiferent de partida instrumentală din care aceștia făceau parte. A dobândit un prestigiu de necontestat. A devenit mâna dreaptă a șefilor de orchestră ce urmăreau o implicare temeinică în definirea evenimentului muzical.“
Varujan Cozighian avea să se bucure de prețuirea unor mari dirijori de orchestră: George Georgescu și Sergiu Celibidache care a susținut două concerte cu Filarmonica George Enescu, la Ateneu, în anul 1978.
Varujan Cozighian a avut o activitate prodigioasă în calitate de solist al unor orchestre româneşti şi europene.
Muzica de cameră a ocupat un loc important în activitatea sa: a susținut recitaluri împreună cu soţia sa, pianista Florina Cozighian, a fondat și condus cvartetul Pro Arte din București (1970).
În perioada 1982 -2002, Varujan Cozighian se stabilește la Bilbao (Spania), activând în calitate de concert-maestru Orchestrei Simfonice. În 1994, a fost invitat la București, pentru a susține cu Orchestra Filarmonicii George Enescu, două concerte cu lucrarea sa de debut, din urmă cu 40 de ani: Simfonia Spaniolă de Eduard Lalo.
Fiul său – Paul Cozighian, regizor, jurnalist și producător (fiind printre primii care au filmat și transmis imagini din timpul Revoluției din decembrie 1989) a realizat un documentar inedit: După 12 ani, Varujan Cozighian din nou „acasă“ la Ateneu…
În anul 2002, Varujan Cozighian se reîntoarce definitiv în țară, susținând numeroase recitaluri alături de soția sa, pianista Florina Cozighian.
A avut preocupări pedagogice, ca lector la catedra de vioară a Conservatorului Ciprian Porumbescu din București (1967 -1972). A susținut numeroase cursuri de măiestrie în țară.
În anul 2023, a fost distins cu Premiul Uniunii Armenilor din România.
Maestrul a trecut la cele veșnice la vârsta de 89 de ani, în 19 octombrie 2025, rămânând în memoria noastră ca un model de muzician pasionat, pentru care muzica a însemnat rațiunea sa de a trăi.
