De cele mai multe ori ascultăm materialele discografice sau mergem la concertele unor muzicieni celebri și identificăm sau etichetăm tot pachetul ca aparținând numelui respectiv. Totuși, cu cât numele și industria muzicală din care face parte sunt mai mari, cu atât echipa din spate este mai consistentă. Dacă vorbim despre un material discografic, un solist va avea în spatele său un producător muzical care va urmări permanent să ghideze artistul cât mai bine pe drumul artistic în așa fel încât să scoată tot ceea ce acesta are mai bun, precum un antrenor cu atletul. Producătorul este cel care ia legătura cu o casă de discuri și o convinge să finanțeze un material discografic. De asemenea, tot el este cel care închiriază studioul de înregistrări și muzicienii cu care să înregistreze materialul discografic.

Cel despre care vom vorbi în continuare este prototipul producătorului muzical. Practic, el ar trebui să fie definiția producătorului muzical. Dar el a fost mult mai mult decât atât. Prin intermediul acestui articol nu facem decât să aducem un umil omagiu pentru ceea ce a reprezentat din punct de vedere muzical și uman Quincy Jones. Marea majoritatea a oamenilor au auzit numele acestuia datorită faptului că a produs albumele lui Michael Jackson Thriller și Off the wall, dar activitatea sa artistică a inclus compoziția, cântatul la trompetă, dirijatul și orchestrația. S-a născut în anul 1933 în Chicago iar la zece ani a început să cânte la trompetă. După ce a refuzat o bursă din partea Berklee College of Music, la douăzeci de ani a început un turneu în Europa alături de Lionel Hampton și trupa sa iar acest lucru i-a deschis perspectivele. Ulterior a devenit trompetist și director muzical în formația lui Dizzy Gillespie. 

La doar douăzeci și patru de ani s-a mutat la Paris unde avea să studieze compoziția și teoria muzicală alături de două personalități ale muzicii din secolul trecut, Nadia Boulanger și Olivier Messiaen. În paralel lucra ca aranjor și director muzical pentru casa de discuri Barclay și cânta la sala Olympia din Orașul Luminilor. Cu ajutorul Nadiei Boulanger Jones își dorea să studieze muzica de tradiție vest-europeană, numită popular clasică, numai că renumita profesoară l-a încurajat să aprofundeze ceea ce stăpânea deja, considerând că această direcție este mai importantă iar muzica americană este foarte ofertantă. În aceeași perioadă muzicianul american a avut ocazia să întâlnească alte nume marcante care studiau cu Boulanger, bunăoară Igor Stravinski. Cât timp a locuit la Paris a întreprins turnee pe Bătrânul Continent și în America de Nord, dar deși nivelul muzicale era foarte ridicat, nu avea nici un fel de succes financiar. Colaborarea cu Frank Sinatra a fost cea care l-a scos din criza financiară pe care o traversa. Mai târziu și-a consolidat cariera producând albume din zona muzicii pop, dar și cea de compozitor pentru filme. În decursul a mai puțin de zece ani a compus muzica pentru peste zece filme, a orchestrat sau aranjat cântece pentru artiști precum Frank Sinatra, Ella Fitzgerald, Nana Mouskouri sau Dinah Washington, a produs albume și cântece care au atins poziții înalte în clasamentele muzicale și a compus muzică pentru proiectele personale. Pentru mulți alți artiști, o asemenea perioadă ar fi putut fi considerată apogeul unei cariere, dar nu și pentru Quincy Jones iar ceea ce a urmat a fost cel puțin la același nivel. 

Pe fondul ascensiunii vertiginoase a muzicii pop, cauzată și de apariția postului de televiziune MTV, producătorul Quincy Jones realizează cel mai de succes album din toate timpurile din punctul de vedere al vânzărilor, Thriller al lui Michael Jackson. De asemenea, tot în această perioadă a colaborat și cu Steven Spielberg pentru coloana sonoră a filmului The Color Purple pentru care a obținut și o nominalizare la premiile Oscar. Conștient de influența sa, Quincy Jones a reușit să adune cei mai reprezentativi artiști ai acelor vremuri pentru a înregistra și filma clipul piesei „We are the world”, într-o acțiune de caritate care a avut ca scop adunarea de fonduri pentru oamenii din Etiopia. În ultimul deceniu al secolului trecut, prin intermediul companiei sale de producție video, a produs serialul „Prințul din Bel-Air”, care l-a lansat pe Will Smith. Alături de Jones, Miles Davis a înregistrat ultimul său album, rezultat al concertului susținut la festivalul de jazz de la Montreux. Printre multe alte activități desfășurate printr-o energie frenetică, a gestionat cariera unor mari muzicieni dar prea puțin cunoscuți publicului larg, cum ar fi: Richard Bona, Alfredo Rodriguez sau Jacob Collier.

Pe lângă activitatea artistică debordantă și plină de culmi, acest mare om de cultură a fost foarte activ și în societatea civilă. A fondat instituții care au contribuit la emanciparea populației de afro-americane. Timp de mai mulți ani a colaborat cu alți artiști pentru cauze umanitare. În perioada anilor 1990, când conflictele dintre populațiile afro-americane erau într-un punct sensibil, care au culminat cu uciderea a doi dintre cei mai cunoscuți rapperi, Tupac Shakur și Notorious BIG, Quincy Jones a făcut apel să renunțe la astfel de reglări de conturi. Fără a exagera câtuși de puțin, putem spune că acest muzician a fost cel mai influent necunoscut publicului larg din industria muzicală nord-americană și nu numai. Cariera sa excepțională a fost recompensată în nenumărate rânduri prin diverse premii. Printre cele mai importante premii se numără douăzeci și opt premii Grammy, câte un premiu Emmy și Tony, dar și două premii Oscar, unul pentru cauze umanitare și unul pentru întreaga activitate. 

S-a stins în luna noiembrie a anului 2024 la vârsta de nouăzeci și unu de ani. Odată cu dispariția sa, cultura și industria de divertisment de peste ocean a pierdut una dintre cele mai importante voci ale sale din istoria recentă. În ciuda faptului că a avut o carieră mult mai vizibilă în zona mainstream, prin prisma formării și trecutului său muzical putem spune că a preluat ștafeta de ambasador al culturii nord-americane de la Leonard Bernstein.